În cea mai mare parte, da. La început grupul a fost alcătuit exclusiv din membri ai bisericii. Pe parcurs ni s-au alăturat şi persoane care apreciază solia 1888 dar nu sunt, încă, membri ai bisericii. Aceasta nu înseamnă că loialitatea lor este împărţită. Ca şi noi, ei au înţeles corect scopul lui Dumnezeu cu solia 1888, solie care a fost trimisă „poporului Său,” şi nicidecum altui corp de credincioşi. Deşi numele acestor prieteni nu se găsesc în registrele de membri, toată energia lor este dedicată unicului ideal vrednic de o implicare totală, descris astfel de Spiritul  Profeţiei: „Onoarea lui Dumnezeu, onoarea lui Hristos, sunt implicate în desăvârşirea de caracter a poporului Său” (DA 671).

Ne-am fi bucurat să nu fie nevoie de un grup de studiu 1888. Aceasta era datoria BRI şi a şcolilor de teologie. Dar entităţile bisericii privesc la această solie ca la „un lăstar dintr-un pământ uscat,” şi n-au văzut în ea „nici frumuseţe, nici strălucire.” Poporul nostru are idei vagi despre ce s-a întâmplat la Minneapolis, iar cei care au mai auzit de 1888 cred că acolo biserica a descoperit îndreptăţirea prin credinţă, o situaţie absolut disperată. Noi considerăm că oamenii au nevoie să afle despre evenimentul major al istoriei noastre, mai ales că el a devenit un obstacol în atingerea celui mai îndrăgit vis al oricărei generaţii de adventişti, şi anume o redeşteptare a adevăratei evlavii. Aşteptăm ziua în care să nu mai fie nevoie să vorbim despre solia 1888, atunci când soarele neprihănirii va face să strălucească slava caracterului lui Dumnezeu peste orizontul destul de sumbru al conştiinţei adventiste.

Nu are niciun fel de structură organizatorică. Studiem împreună solia 1888 folosind toate sursele existente, dar în special documentele celui mai obiectiv martor ocular la acel eveniment, Ellen G. White. Este doar un grup de studiu şi atât. Nu există statut, lideri sau liste de membri. Ni se pot alătura toţi cei interesaţi de această solie glorioasă – şi sunt foarte bineveniţi. De asemenea, se pot retrage oricând socotesc că nu mai au interes pentru acest subiect. Nu credem că este necesar să alcătuim organizaţii paralele. Nu suntem în competiţie cu biserica lui Dumnezeu; dorim doar să fim de folos poporului nostru, anunţându-l că în jurul cetăţii s-a revărsat în abundenţă neprihănirea lui Hristos, şi astfel nu mai este cazul să stăm baricadaţi de frica asediatorilor. Ne identificăm cel mai bine cu leproşii de la poarta Samariei lui Ioram, care au descoperit hrană din abundenţă şi şi-au dovedit reala apartenenţă la acel popor oferindu-le vestea bună. Aceasta în ciuda faptului că erau obligaţi să strige „necurat” peste tot pe unde mergeau.

Gsm1888 nu are fonduri, nu apelează la ajutor financiar şi nu depinde de niciun fel de contribuţie materială, sau cotizaţie, nici din partea membrilor şi nici a simpatizanţilor lui. Noi nu credem că lucrarea lui Dumnezeu este dependentă de bani. Situl nostru nu solicită, nu sugerează şi nu stimulează sprijinul financiar. Puţinele cărţi publicate de gsm1888 au fost imprimate cu contribuţia financiară a unor prieteni care sunt ferm convinşi că aceasta este solia de adevăr prezent pentru generaţia noastră, iar iniţiativa le-a aparţinut. Gsm1888 nu are proiecte financiare, limitându-se la publicarea pe internet a materialelor pe care le consideră importante, ceea ce necesită investiţii minime. Chiar şi acestea provin de la prieteni care s-au simţit îndemnaţi să sprijine o astfel de activitate, fără să li se solicite ajutorul.

Nicidecum. Aşa cum am spus în repetate rânduri, noi ne vedem mai mult ca leproşii de la poarta Samariei, care, nemaiavând ce pierde, au reuşit să prindă un moment de luciditate în teroarea care cuprinsese poporul, şi astfel au descoperit hrană bogată acolo unde împăratul lui Israel vedea numai pericole mortale. Nu suntem nici vizionari, nici profeţi, nici oracole moderne. Ne considerăm la fel de vinovaţi pentru starea prezentă a bisericii ca toţi ceilalţi. Interesul nostru este poporul lui Dumnezeu şi atât. Doar ca o parte a lui avem un rost şi sperăm în destinul glorios desfăşurat de profeţie la picioarele lui. Chiar dacă Domnul ne-ar îmbia cu oferta pe care i-a făcut-o lui Moise, ar trebui să refuzăm politicos, căci onoarea lui Hristos este să aducă la maturitate pe Mireasa Sa, nicidecum să-Şi găsească altă mireasă. Iar profeţia este serioasă: Va veni vremea când Mireasa se va pregăti, şi i se va da să se îmbrace în haine albe, strălucitoare şi curate. Dacă vom fi găsiţi vrednici să fim o parte a acelui grup, Domnul să fie mărit. Dar chiar dacă nu vom putea fi printre cei onoraţi în acea zi, noi tot suntem dispuşi să ne trăim sărmanele vieţi pentru onoarea lui Hristos descoperită în desăvârşirea de caracter a poporului Său.

Gsm1888 nu va mai avea niciun rost în acest popor atunci când se va împlini profeţia: „Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiţi pe toate celelalte: Domnul, neprihănirea noastră.” Până atunci, noi luăm foarte în serios provocarea: „Ca ambasadori al lui Hristos, ei trebuie să cerceteze Scripturile spre a descoperi adevărurile ascunse sub gunoiul erorilor; şi fiecare rază de lumină descoperită trebuie comunicată altora.” Atunci când în biserică singurul interes va deveni neprihănirea lui Hristos, vom fi extrem de fericiţi să dispărem în mulţimea care va fi pregătită şi dispusă să anunţe omenirea: „Iată Dumnezeul vostru!” Deosebirea dintre Hristos şi Baal va deveni copleşitoare, iar omenirea va fi zguduită din temelii de şocul soliei îngerului al treilea.