„Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Apoc 12:9).

Ne place sau nu, avem companie. S-au refugiat la noi, dar nu s-au mulţumit cu statutul de refugiat, ci pretind că ei sunt clasa conducătoare, poziţie pe care au şi obţinut-o în Eden, prin amăgire. Nu ni s-a spus care este numărul acestor invadatori. Ştim doar că ei reprezintă a treia parte din îngerii lui Dumnezeu, ceea ce ar trebui să însemne destul de mult, dacă ţinem cont că numărul îngerilor rămaşi loiali este „de zece mii de ori zece mii şi mii de mii” (Apoc 5:11). Omenirea nici nu visează ce tehnologii stăpânesc aceşti îngeri rebeli, şi ce capacităţi uluitoare posedă.

Ni s-a mai spus că ei „înşeală întreaga lume,” iar scopul major este descris în cuvinte uşor de înţeles pentru oricine:

„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apoc 12:17).

În acest proiect criminal ei au implicat întreaga omenire, folosind forţa şi ameninţarea cu forţa. Fiecare etapă a istoriei a fost controlată de o „fiară” politică, a cărei putere a venit de la Satana, iar ultima reprezentare a acestui scenariu va funcţiona după aceleaşi reguli: „Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” (Apoc 13:2).

Spre a-şi realiza scopul, controlorii globali se prezintă ca fiind îngerii loiali trimişi de Dumnezeu spre a ajuta omenirea să evolueze. Deja există mari progrese în această direcţie, iar viitorul apropiat este descris astfel: „Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: ‘Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?’” (Apoc 13:4).

Toţi împăraţii pământului vor fi convinşi să intre în această alianţă, iniţiată şi condusă de triunghiul nelegiuit alcătuit din balaur, fiară, şi profetul mincinos. Iată cum este descrisă scena planetară atunci când perdeaua din marea controversă va fi dată la o parte:

„Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului’” (Apoc 6:15-16).

Acest verset arată că întreaga omenire a fost captivată de înşelătoriile marii conspiraţii, fiind amăgită să intre în conflict cu Dumnezeu. Doar o mică grupă de oameni au rezistat acestor puternice amăgiri, conştienţi că în această fază a bătăliei nu vor putea să se încreadă nici în propriile simţuri, ci doar în cuvântul profetic.

Iată ce spune Spiritul Profeţiei despre controlul diavolului asupra omenirii:

„Am văzut un tren care circula cu viteza fulgerului. Îngerul m-a îndemnat să privesc cu atenţie. Am privit cu atenţie asupra acelui tren. Se părea că întreaga lume era îmbarcată în el şi că nu mai rămăsese nimeni pe jos. Îngerul a spus: ‘Ei sunt legaţi împreună, gata pentru foc.’ Apoi mi-a arătat pe conductorul trenului, care arăta impunător şi prezentabil, şi căruia toţi pasagerii îi acordau atenţie şi respect. Eram uimită şi am întrebat pe îngerul meu însoţitor cine este. El a spus: ‘Este Satana. El este conducătorul, prezentându-se ca un înger de lumină. El a luat lumea în captivitate. Oamenilor li se prezintă amăgiri puternice, ca să creadă o minciună şi astfel să poată fi condamnaţi. Acest agent, cel mai înalt în funcţie după el, este mecanicul, şi sunt şi alţii în diferite funcţii după cum este nevoie, iar ei toţi merg cu viteza fulgerului la pierzare’” (EW 88). [aici]

„El a luat lumea în captivitate.”

Aceasta este conspiraţie la nivel global, şi este perfect compatibilă cu conceptul marii controverse. Când spunem că mişcările sociale şi politice din lume se desfăşoară conform teoriei haosului, spunem pur şi simplu că Dumnezeu este mincinos, iar Satana a murit. Faptul că un pastor adventist numeşte conspiraţia diabolică ce a luat lumea captivă ca fiind o „teorie” jurnalistică şi „folclor urban,” dovedeşte cât de eficiente au fost tehnicile desfăşurate de diavol pentru a amăgi „chiar pe cei aleşi.”

Viziunea mai spune ceva interesant, şi anume că există şi un „mecanic,” cel mai înalt în funcţie după Satana, şi că „sunt şi alţii în diferite funcţii după cum este nevoie.” Dar domnul „mecanic” şi subalternii lui nu ies în faţă spre a-şi declara identitatea şi scopurile, nu dau interviuri la radio şi nu participă la talk-show-uri. Ei preferă să controleze lumea din umbră. Aceasta este conspiraţie globală, şi nu teoria haosului. Iar un pastor adventist ar trebui să ştie.

Cât despre felul în care conduc lumea pe care au luat-o captivă, nu este nevoie de mari explicaţii: ură, minciună, terorism, ameninţare cu forţa, războaie, asasinate, instigare la ură rasială, religioasă, iar când lumea a ajuns la capătul răbdărilor, tot ei vin şi propun o nouă ordine mondială, pace şi bunăstare pentru toată lumea.

Că diavolul are un subaltern şi agenţi printre oameni nu este nicio mirare. Când a venit să-I propună Domnului Hristos târgul scârbos de pe munte, el chiar ştia ce vorbeşte. Era dispus să-I ofere Domnului „puterea şi scaunul lui de domnie” dacă El accepta să fie adjunctul lui, ceea ce ar fi dus, evident, la ridicarea unui imperiu indestructibil în care Domnul Hristos ar fi avut puteri depline.

De ce să ne mirăm că, fiind refuzat de Hristos, el nu a făcut aceeaşi ofertă rabinilor care L-au răstignit pe Hristos? Vă rog să observaţi ce putere fascinantă au avut aceştia asupra procuratorului roman.

Pilat nu era nici fricos, nici laş. Cunoştea bine legea romană şi era dispus să o aplice, indiferent de consecinţe. Avea la dispoziţie trupele de ocupaţie şi nu avea nicio interdicţie să scalde Ierusalimul într-o baltă de sânge, dacă situaţia o cerea. Sau dacă avea chef.

În ciuda insistenţelor elitelor iudaice, Pilat a declarat deschis că Isus este nevinovat, şi că el Îl va pune în libertate. Nu vedea niciun pericol pentru siguranţa imperiului. Romanul era om de cuvânt, şi nimic nu-l putea clinti din decizia dreaptă pe care o luase.

Şi totuşi se întâmplă imposibilul. La urechile lui au susurat doar câteva cuvinte, simple vorbe, simple sunete, şi marele procurator roman a îngălbenit: „Dacă dai drumul acestui om, nu eşti prieten cu Cezarul” (Ioan 19:12). Dreptatea romană este dată peste cap, iar reprezentantul imperial tremură în faţa câtorva indivizi asupra cărora avea drept de viaţă şi de moarte, niște jegoși pentru care avea doar repulsie.

Deşi nu ştia, Pilat tremura de fapt în faţa puterii Balaurului, care dăduse stăpânirea colaboratorilor lui cei mai preţioşi, dovediţi a fi de încredere când în joc sunt interese majore.

Satana spunea aşa liderilor iudei: „Acest pretins Mesia nu v-a oferit puterea pe care o aşteptaţi voi spre a fi capul şi nu coada, naţiunea dominantă în comunitatea internaţională. Vă ofer eu această putere. Batem palma?”

Palma a fost bătută, iar de atunci omenirea este hăituită prin diverse experimente către o comunitate globală de tip feudal, în care o elită minusculă să controleze întreaga populaţie a planetei.

Am să citez un pasaj al autoarei care susţine conceptul marii controverse, şi vă rog să-mi spuneţi dacă se poate deduce din el că lucrurile pe pământ se desfăşoară după teoria haosului:

„Prin spiritism, Satana apare ca un binefăcător al rasei omeneşti, vindecând bolile oamenilor şi susţinând un sistem nou şi mult mai entuziast al credinţei religioase; dar în acelaşi timp el lucrează ca un nimicitor. Ispitele lui conduc mulţimile la ruină. Nestăpânirea dă la o parte raţiunea; apoi urmează indulgenţa senzuală, conflictele şi vărsarea de sânge. Satana îşi găseşte plăcerea în război, pentru că el trezeşte cele mai rele pasiuni ale sufletului, şi apoi îşi înghite pentru veşnicie victimele înecate în viciu şi sânge. Scopul lui este acela de a provoca naţiunile la război, una împotriva celeilalte; căci în felul acesta el poate distrage atenţia oamenilor de la lucrarea de pregătire pentru a sta în picioare în ziua lui Dumnezeu...

„În timp ce se prezintă oamenilor ca mare medic, care poate vindeca toate bolile lor, el va aduce pe lume molime şi dezastre, până ce oraşe populate vor ajunge ruinate şi pustii. Azi el este la lucru în felul acesta. Prin accidente şi mari nenorociri pe mare şi pe uscat; prin încăierări şi vărsări de sânge; prin îngrozitoare furtuni, cu ploi de piatră şi cicloane; prin inundaţii şi cutremure, în fiecare loc şi în diferite forme, Satana îşi exercită puterea sa nimicitoare” (GC 589).

Aici este descrisă elita conspiraţionistă ca fiind foarte activă. Şi totuşi, fratele nostru pastor a rezolvat rapid şi simplu implicarea lui Satana în treburile planetare. Folosind cuvintele Domnului Hristos din Ioan 12:31, el trage concluzia că Satana a fost alungat de pe pământ, sau că oricum nu mai joacă un rol important aici, deoarece, nu-i aşa, dacă „a fost aruncat afară” cum ar mai putea acţiona înăuntru?

Iată versetul din Ioan: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.”

Dacă acest verset poate fi folosit pentru a declara că Satana a fost alungat de pe pământ odată cu înfrângerea lui la cruce, atunci profeţiile lui Ioan despre evenimentele finale şi implicarea Balaurului în desfăşurarea lor rămân vorbe goale. Profeţiile neîmplinite vorbesc însă despre un rol extrem de proeminent al şarpelui cel vechi, care nu a dispărut deloc de pe pământ, şi nici nu a redus motoarele activităţii lui diabolice, aşa cum cred unii. Din contră, până acum abia şi-a făcut încălzirea, iar ceea ce pregăteşte el pentru omenire sună destul de sumbru: „Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate” (Luca 21:26).

Acestea sunt chiar cuvintele Mântuitorului, de unde nu se deduce că diavolul ar fi fost cândva aruncat afară. El va fi lăsat să-şi facă demonstraţia până la capăt, ca întreg universul să poată înţelege deplin ce fel de guvernare dorea Lucifer să impună în cer, atunci când s-a răsculat.

Ioan spune că Satana şi îngerii lui vor continua să bântuie planeta aceasta încă un mileniu după ce au făcut praf întreaga civilizaţie (Apoc 20:2). Şi nici acum nu este totul. Când Dumnezeu cheamă la viaţă întreaga omenire după mileniu, pentru a clarifica lucrurile definitiv şi pentru oricine, diavolul preia din nou conducerea, de data aceasta în direct, vizibil, fără a se mai ascunde. Şi reuşeşte din nou să antreneze neamurile într-un conflict armat împotriva lui Dumnezeu [vezi detalii aici].

Toate aceste versete demonstrează că diavolul nu a fost nicidecum „aruncat afară” în sensul intenţionat de fratele nostru pastor, pentru care versiunea din Urantia Book [aici] pare mai credibilă decât marea controversă încredinţată acestui popor.

„Ierarhia” din Urantia Book se prezintă acum ca fiind maeştri evoluaţi din alte galaxii, veniţi să ajute civilizaţia noastră, pentru care s-au deschis „canalele de comunicare” deoarece rebeliunea lui Satana a fost înfrântă în 1985, iar acesta şi îngerii lui au fost „aruncaţi afară.” Ei nu spun nici de ce în 1985, nici unde anume a fost aruncat Satana; vor doar să ne asigure că demonii au dispărut de pe pământ, au fost „unmade,” şi că de acum orice fenomen paranormal este produs de îngerii buni veniţi în ajutorul nostru, aşa că nu mai este cazul să fim vigilenţi.

Asemenea nimicuri ar putea fascina mulţimile de naivi, dar este greu de acceptat că un pastor adventist poate simpatiza cu o astfel de variantă prostească. Dar se întâmplă aşa deoarece pastorii noştri s-au ocupat mai mult de lucrările „ştiinţifice” ale savanţilor aflaţi sub controlul duhurilor necurate din Babilon, decât de profeţiile Spiritului Profetic prin care Dumnezeu a ridicat această mişcare. Ascultaţi profeţia şi observaţi cum ea se împlineşte sub ochii noştri:

„Vrăjmaşul face pregătiri pentru ultima lui campanie împotriva bisericii. El s-a deghizat atât de bine, încât mulţi abia mai cred că el există; cu atât mai puţin pot fi convinşi de activitatea şi puterea lui uimitoare. Ei au uitat în mare măsură raportul isprăvilor lui trecute; iar când face o nouă mutare, ei nu vor recunoaşte că este vorba de vrăjmaşul lor, şarpele cel vechi, ci îl vor considera ca fiind prieten, unul care face o lucrare bună” (5T294).

Profeţia aceasta este extrem de serioasă, şi ea nu permite fantezia infantilă că Satana „a fost aruncat afară.” Ultima mutare uimitoare a diavolului este să înhame biserica rămăşiţei la efortul colectiv de a ridica împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, sub administraţia demonilor. Mulţi dintre fraţii noştri nu pricep că elanul acesta este mutarea decisivă a diavolului, pe care îl percep ca fiind un prieten, „unul care face o lucrare bună.” Ei nu mai pot fi convinşi de „activitatea şi puterea lui uimitoare” deoarece „abia mai cred că el există.” Teoria haosului, ultima jucărie a matematicienilor şi fizicienilor atei, li se pare mai plauzibilă spre a explica evenimentele social-politice din lume.

Teoria conspiraţiei, spune fratele nostru pastor, nu poate fi credibilă deoarece nu este susţinută de studii serioase, făcute de specialişti. El se declară dispus să creadă în teoria conspiraţiei când va citi studii ştiinţifice realizate de academicieni serioşi, studii pe care le socoteşte a fi „sursele primare” de informare corectă asupra realităţii.

Mă face să zâmbesc amar. Sursele primare au spus odată că Baal este Dumnezeu, şi au păcălit o întreagă naţiune. A trebuit să vină un lunatic ca Ilie, fără studii superioare sau acreditări academice, spre a pune lucrurile în perspectiva corectă. Sursele primare au spus altădată că Isus din Nazaret a fost un rabin şmecher şi nicidecum Mesia cel aşteptat. A fost nevoie de presa alternativă, publicată de amatori precum Matei, Marcu, Luca şi Ioan, ca să avem noi astăzi o perspectivă corectă despre acea realitate; şi tot fără studii ştiinţifice.

Dacă fratele nostru pastor era consecvent cu recomandarea de a ne călăuzi după „sursele primare,” acum nu mai era pastor adventist [vezi detalii aici]. Dânsul a citit istorie alternativă, aflată în conflict cu istoria oficială, a înţeles că istoria alternativă este mai credibilă decât cea oficială chiar dacă nu este susţinută de cercetători renumiţi, şi de aceea a ales să slujească acest popor. Nu i-a fost ruşine că savanţii vremii au declarat scrierile apostolilor ca fiind folclor urban şi jurnalism mercantil.

Dânsul ne propune să întrebăm vulpea dacă este adevărat sau nu că ea a dat iama în coteţul de găini. Şi dacă ar fi să exprim în fabule toată concepţia dumnealui despre teoria conspiraţiei, aş spune aşa:

Într-o dimineaţă, comunitatea păsărilor de curte a fost şocată de un măcel fără precedent produs în coteţul de găini. Cu sânge şi pene risipite prin toată ograda, spectacolul era dezolant, iar populaţia îngrozită a vrut să ştie cine este vinovatul. Guvernul a alcătuit o comisie pentru cercetarea dezastrului, în fruntea căreia a fost numită vulpea. După o cercetare laborioasă şi îndelungată, prezentată în zeci de volume, comisia guvernamentală a ajuns la concluzia că vinovat este ariciul.

Dar mulţimea martorilor oculari a protestat vehement. Unii văzuseră o coadă roşie şi stufoasă dispărând în coteţul de găini cu ceva timp înaintea tragediei. Alţii văzuseră un bot lung şi ascuţit adulmecând pe înserat în spatele coteţului. Iar alţii pur şi simplu nu credeau că amărâtul de arici ar putea produce vreodată un măcel de asemenea proporţii. Dar curcanul, care era magnat de presă, a potolit repede agitaţia, ridiculizându-i pe nemulţumiţi, acuzându-i că sunt victimele „folclorului urban” şi ale „teoriei conspiraţiei.”

Dar s-a mai întâmplat ceva. Cei care şi-au exprimat public convingerea că măcelul a fost un „inside job” s-au trezit pe lista neagră a homeland security, şi li s-a refuzat politicos accesul în mijloacele de transport, persoana lor punând în pericol siguranţa publică. Aşa se face că ariciul a devenit duşmanul public numărul unu, o ameninţare permanentă la pacea şi bunăstarea păsărilor cinstite din întreaga curte, iar evenimentul a fost consemnat în analele oficiale ale istoriei. Devenite mai apoi, evident, surse primare de informare.

Acum, să cred că fratele nostru pastor – un cititor avid şi cu o memorie fascinantă – este dezinformat şi deci în necunoştinţă de cauză, îmi este destul de greu. Mult mai comod mi-ar fi să înţeleg că nu este uşor să te trezeşti pe lista neagră a vreunui serviciu special, şi să înceapă şicanele care pentru mulţi au devenit o prezenţă permanentă în peisajul cotidian. Şi, înţelegând destul de bine natura umană, chiar sunt dispus să simpatizez cu el.

Din păcate, mai sunt şi alte variante, la care pentru moment îmi este groază să mă şi gândesc.