Mulţi din poporul nostru s-ar bucura să vadă solia neprihănirii lui Hristos prezentată ca un concept ştiinţific riguros, o ecuaţie bine formulată, o descriere completă, cu introducere, cuprins şi încheiere, a cărei strălucire să frapeze, să convingă şi să uimească prin noutate, valoare, forţă. Nu de puţine ori am fost somat să expun solia 1888 în câteva cuvinte, dar totdeauna interlocutorii au fost dezamăgiţi – ei ori spuneau că nu este nimic nou faţă de ceea ce deja ştiau, ori nu vedeau nimic valoros sau important în ea, ceva care să le schimbe radical viziunea despre taina evlaviei.

Cred că aşa şi trebuie să fie. Nimeni nu poate admira edificiul magnific al soliei 1888 fără ca mai înainte să cunoască din studiu personal fiecare componentă, fiecare modul, fiecare detaliu al luptei care a dus la ridicarea lui. Solia 1888 este o împletire de aspecte ale adevărului, aparent izolate şi fără legătură, plantate în infrastructura istorică a luptei prin care ele au fost descoperite şi acceptate, şi care încep să-şi demonstreze puterea abia când sunt descoperite inimii de lucrarea personală a Duhului Sfânt.

Este la fel ca şi în cazul naşterii şi lucrării Domnului Hristos pe pământ. Dacă un iudeu pios şi sincer ne-ar cere astăzi să-i descriem în câteva cuvinte solia lui Isus Hristos, ce i-am putea spune despre ea? Ar trebui să începem de la Moise şi de la toţi proorocii, şi am avea nevoie de mult timp să aşezăm spusele Lui în contextul istoric al luptei în care El a fost împins de opoziţia conducătorilor bisericii din acel timp. S-ar putea să concentrăm în câteva fraze anumite perle ale predicării Lui, dar ele ar fi cu totul lipsite de sens sau valoare pentru urechile lui. Este nevoie de o anumită dispoziţie a inimii care să poată accepta că dintr-un pământ uscat se poate ridica un lăstar glorios.

Ca edificiul glorios al soliei 1888 să aibă un impact real asupra inimii cuiva, fiecare element al lui trebuie înţeles şi apreciat prin studiu personal. Nu este un produs gata ambalat şi distribuit la supermarket. Natura umană a lui Hristos, sanctuarul şi scopul lui Dumnezeu pentru sufletul omenesc, ziua ispăşirii şi semnificaţiile ei în marea controversă, rolul legii, originea biruinţei lui Hristos asupra fiecărui păcat, caracterul lui Dumnezeu şi adevăratele conflicte din marea controversă, natura păcatului, natura slavei lui Dumnezeu, moartea a doua şi cauzele ei, unde şi cum s-a făcut ispăşire pentru păcat – toate acestea sunt elemente vitale ale soliei 1888, iar ele capătă sens doar înţelese şi văzute în conflictele pe care le-au declanşat în biserică atunci când Dumnezeu le-a trimis prin mesagerii Săi aleşi.

Toate aceste componente trebuiesc adunate din vasta comoară de adevăr pe care cerul a ascuns-o în Biblie şi Spiritul Profeţiei. Cele mai multe dintre ele au fost acoperite de molozul erorilor de interpretare şi au nevoie de o lucrare de restaurare mai înainte ca strălucirea lor să impresioneze pe cineva. Acesta este rolul ambasadorilor lui Hristos.

Voi oferi astăzi un exemplu de o asemenea recuperare.

O componentă esenţială a soliei 1888, în timp ce ea se dezvoltă în solia “celuilalt înger” din Apocalips 18, este rolul lui Dumnezeu în marile cataclisme planetare şi lumina pe care evenimentele finale o aruncă asupra caracterului lui Dumnezeu. Deşi este nevoit şi acum să folosească limbajul violenţei cu un popor imatur, Domnul a aşezat câte o perlă preţioasă prin care atrage atenţia urmaşilor Săi asupra riscurilor folosirii unui asemenea limbaj. El clarifică şi luminează concepţiile noastre greşite despre mânia lui Dumnezeu în cuvinte cât se poate de simple. Ascultaţi cum trece elegant de la concepţia noastră de violenţă absolută faţă de cei răi la adevărul caracterului Său non-violent:

“În timpul nostru se manifestă faţă de Dumnezeu un dispreţ ieşit din comun. Oamenii au atins un punct al impertinenţei şi neascultării care arată că acea cupă a nelegiuirii lor este aproape plină. Mulţi aproape au trecut dincolo de limita harului. Curând, Dumnezeu va arăta că El este cu adevărat Dumnezeul Cel viu. El va spune îngerilor: “Nu mai combateţi pe Satana în eforturile lui de a nimici. Lăsaţi-l să-şi aducă la îndeplinire ura lui de moarte împotriva copiilor neascultării; căci cupa nelegiuirilor lor este plină. Ei au avansat de la o treaptă a răutăţii la alta, adăugând zilnic la fărădelegile lor. Nu Mă voi mai amesteca să-l împiedic pe nimicitor să-şi facă lucrarea” (RH, 17 septembrie 1901).

Aici este expusă în toată măreţia ei frumuseţea neprihănirii. Cum procedează Dumnezeul cel viu atunci când este batjocorit, insultat şi lepădat? El le respectă dorinţa şi nu Se mai amestecă în treburile copiilor Săi. Se lasă gonit, deşi inima Lui este cuprinsă de moarte la vederea pericolelor care îi aşteaptă. Aceasta este ceea ce noi numim “lucrarea Lui ciudată.” Când Dumnezeu este alungat din treburile oamenilor, nimic nu-l mai poate împiedica pe nimicitor să-şi realizeze planurile. Paragraful imediat următor ne spune care sunt planurile lui pentru noi:

“Acest timp este chiar asupra noastră. Duhul lui Dumnezeu este retras de pe pământ. Când îngerul îndurării îşi strânge aripile, Satana îşi va realiza scopurile rele pe care le-a dorit de mult timp. Furtuni şi uragane, război şi vărsare de sânge – acestea sunt desfătarea lui şi prin ele îşi adună el recolta.”

Acum urmează partea cea mai importantă, căci neînţelegerea acestui mecanism va crea cea mai disperată situaţie din istorie, iar poporul lui Dumnezeu, din lipsa cunoaşterii neprihănirii lui Hristos, se va alia cu nelegiuiţii în persecutarea lui Hristos reprezentat de urmaşii Săi credincioşi. Ascultaţi:

“Iar oamenii vor fi atât de perfect amăgiţi de el, încât vor declara că aceste calamităţi sunt rezultatul profanării primei zile a săptămânii. De la amvoanele bisericilor populare se va auzi declaraţia că omenirea este pedepsită deoarece duminica nu este onorată aşa cum trebuie. Iar oamenilor nu le va trebui un mare efort mental spre a crede aşa ceva. Ei sunt conduşi de vrăjmaşul, şi astfel ajung la concluzii cu totul false.”

De ce oare “oamenilor nu le va trebui un mare efort mental spre a crede aşa ceva”? Deoarece bisericile, toate bisericile, au predicat ani de zile că Dumnezeu este la originea dezastrelor şi nimicirilor planetare, începând cu potopul şi terminând cu focul final. Dar toţi aceştia, învăţaţi şi învăţători, sunt “conduşi de vrăjmaşul” şi nu pot ajunge decât la concluzii false despre originea actelor de nimicire.

O asemenea perlă, aşezată în edificiul măreţ al soliei 1888, face să strălucească frumuseţea neprihănirii lui Hristos, şi o prezintă “în legătură cu legea.” Cei care primesc explicaţia cerului descrisă în aceste paragrafe vor fi pregătiţi pentru două misiuni vitale: Vor putea chema rămăşiţa la raţiune, când aceasta se scufundă într-o subtilă închinare la Baal, şi vor putea avertiza lumea să se ferească de vinul Babilonului, un amestec ameţitor de limbaj scripturistic şi ştiinţa demonilor.

Se apropie vertiginos zilele când, la amvoanele noastre, mulţi vor sta cu făclia profeţiei false aprinsă de la torţa demonică a lui Satana (TM 407), iar cei mai mulţi vor fi extaziaţi de frumuseţea ei cerească.

Împotriva unei asemenea amăgiri puternice, doar cei care şi-au fortificat inimile cu solia neprihănirii lui Hristos vor sesiza depărtările fine de la adevăr şi vor găsi forţa să se împotrivească.

Solia 1888 este şi ea tot un lăstar dintr-un pământ uscat, dar măreţia ei se va dovedi în clasa de oameni care vor fi dispuşi să primească neprihănirea veşnică în suflet chiar cu preţul pierderii lor veşnice.

1 mai 2006