Compania Microsoft a început de câtva timp în ţara noastră o campanie susţinută de legalizare a software-ului. Una dintre temele publicitare (apărută în PC Magazine din noiembrie 1999) prezintă un tânăr ieşit din apă, gol-goluţ, tremurând de frig, iar alăturat următorul text: „Ce este un PC gol? Un PC gol este un calculator vândut fără sistem de operare preinstalat. Un instrument atât de eficient şi puternic este inutil fără software instalat pe el. De cele mai multe ori, pe aceste PC-uri goale ajung copii ilegale. Ideea economisirii de bani este, de fapt, falsă. Riscurile instalării şi utilizării de copii ilegale duc la consecinţe cu costuri mari.”

Ilustraţia oglindeşte prea bine realitatea crudă în care se găseşte omenirea de la căderea lui Adam şi până astăzi. Omul a fost creat ca un „instrument” foarte eficient şi puternic, în care Duhul Sfânt locuia deplin. Părtăşia cu natura divină dădea valoare şi sens, eficienţă şi putere fiinţelor create. După rebeliunea lui Lucifer, care contesta tocmai această temelie a guvernării divine, unirea dintre Creator şi creatură prin Duhul Sfânt, în faţa tuturor locuitorilor Universului a apărut teribila opţiune a despărţirii de natura divină. Dintre toate lumile, doar Pământul a ales versiunea pirat a lui Lucifer.

Aşa s-a trezit Adam gol-goluţ, fără sistem de operare. Şi aşa s-au născut toţi urmaşii lui, cu o singură excepţie. Duhul Sfânt, care locuia deplin în el l-a părăsit, iar comportamentul lui Adam s-a schimbat brusc şi radical. Ca să dea o impresie de bună funcţionare, Satana a instalat în om o copie pirat de sistem de operare, pe care de atunci încoace se tot luptă să o facă funcţională. El încearcă disperat să ofere viaţă veşnică şi un mileniu de pace şi prosperitate locuitorilor pământului. Istoria a demonstrat că sistemul lui de operare conţine bug-uri iremediabile. PC-ul se degradează cu fiecare generaţie, iar performanţele lui scad vertiginos. În domeniul ingineriei genetice şi al medicinei se fac eforturi monumentale de a se cârpi sistemul. Omenirea este înhămată la această întreprindere globală de salvgardare a vieţii pe pământ, căci de prelungirea vieţii depinde bunăstarea „stăpânitorului acestei lumi.”

Este biserica rămăşiţei prinsă şi ea în acest vârtej? O privire scurtă asupra priorităţilor noastre descoperă o serioasă implicare în acest efort global de îmbunătăţire a sistemului de operare pirat cu care ne naştem toţi. De la Grădiniţă şi Primară prin Exploratori până la activităţile adulţilor, totul este croit după modelul umanist, acela care susţine că pentru probleme omeneşti există soluţii omeneşti. Cu alte cuvinte, dacă aveţi probleme aveţi şi puterea să le rezolvaţi. Aceasta este esenţa tainei nelegiuirii.

Deşi nu recunoaştem verbal, după acest model se desfăşoară toată viaţa noastră religioasă. Avem consilieri pentru familie, pentru relaţii maritale, pentru alimentaţie şi sănătate, consilieri spirituali, specialişti în domenii practice, savanţi în istorie biblică, teologie sistematică şi îndrumători spirituali. Ei revarsă un potop de sfaturi şi apeluri asupra poporului, sperând că aceştia, asimilându-le, vor avea pace în familie, armonie în relaţiile sexuale, satisfacţii intelectuale, sănătate fizică şi spirituală, relaţii decente cu semenii. În total, cam unsprezece ani în plus faţă de ceilalţi. Tragedia celor şase milenii demonstrează că, oricât am cârpi copia pirat, sistemul nu funcţionează şi că nu va ieşi niciodată din stadiul beta.

Vestea bună a lui Dumnezeu  a fost minunea Fiului Său, venit în trup să arate omenirii singura soluţie: Un sistem de operare nou. O inimă nouă. Un duh nou. În limbajul prezentei discuţii, un bios nou, un hard disk nou, un altfel de RAM, toate ţesute de un nou sistem de operare, acela pe care l-a pierdut Adam în Eden. Mesia a fost un om adevărat, în care Duhul Sfânt locuia deplin. Această unire a fascinat omenirea şi curând o va zgudui din temelii. Isus afirma mereu că tot ce face El se datorează acestei uniri fundamentale cu Tatăl, care „locuieşte în Mine.” Capitolul 17 din Ioan este o mărturie ce nu poate fi combătută. De la căderea lui Adam, adică de când omenirea are un sistem pirat, Isus a fost primul locuitor al planetei care a avut sistemul licenţiat de operare. Şi ce demonstraţie glorioasă a făcut El în faţa Universului, deşi „noi nu L-am băgat în seamă!” Înspăimântaţi de o aşa aberaţie de la „normal,” părinţii noştri spirituali au hotărât să Îl omoare. Lor li se părea că noul model de vieţuire este o ameninţare la religia lor bună şi frumoasă, aceea „dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” Dumnezeu unit cu omul era pentru ei groaza finală, căci ar fi dus la pieirea poporului. Pentru ei, „normal” era copia pirat cu care se obişnuiseră, era umanismul grecesc ce cârpea mereu, până la epuizare, un sistem de operare ilegal.

Dumnezeu a atras atenţia mereu că „riscurile instalării şi utilizării de copii ilegale duc la consecinţe cu costuri mari.”

„Poate un etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele?  Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?... Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună” (Ieremia 13, 23.25).

Minciuna a părut avantajoasă, căci era ieftină, dar consecinţele au fost catastrofale. S-a văzut că un sistem pirat nu este cu nimic mai bun decât un sistem lipsă.

Strigătul disperat al lui David, „zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi pune în mine un duh nou şi statornic” este laitmotivul întregii Scripturi. Tradus în limbajul prezent, acest strigăt este o cerere pentru instalarea unui nou sistem, stabil şi eficient, care să poată rula corect aplicaţiile din ce în ce mai performante. David recunoştea că duhul care este în el este o copie pirat, instabilă şi virusată, care îl face ineficient şi mizerabil.

De ce oare ne lăsăm prinşi în nebunia aceasta de a îmbunătăţi copia pirat, deşi Hristos ne cheamă să călcăm pe urmele Lui, ca să ajungem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu? Ni se pare şi nouă, ca iudeilor, că părtaş de natură divină înseamnă pericol şi panteism? Mai sperăm că vom realiza ceea ce ei n-au realizat în mii de ani, adică perfecţiunea inimii fireşti cu ajutorul lui Dumnezeu? Vrem să transformăm taina fărădelegii, făcând-o după chipul lui Dumnezeu, prin tehnici de manipulare verbală, exercitarea voinţei, educaţie superioară sau ceremonii şi ritualuri sacre?

Putem oare spera că Îngerul Bisericii Laodiceea îşi va veni în fire, recunoscând că este ticălos, nenorocit, sărac orb şi gol, ca să poată trezi poporul la realitatea crudă că se află înhămat la efortul global de a perfecţiona fărădelegea?

Să ne ajute Dumnezeu să ne trezim la timp, ca să nu ajungem în situaţia groaznică de a-L ucide din nou pe Hristos în copiii Lui, de teamă că ei reprezintă o aberaţie a lumii „normale şi paşnice” a familiei creştine internaţionale. Cu adevărat, „riscurile folosirii de copii ilegale” ale Duhului lui Dumnezeu sunt enorme.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în campania de legalizare a software-ului autentic.

Dumnezeu a promis: „Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36,27).

Gratuit.