Atunci când plăcile tectonice se reaşează, locuitorii zonelor afectate trec prin agonia unor cutremure devastatoare. Exact aşa se întâmplă şi în biserică, atunci când perlele preţioase ale adevărului divin sunt reaşezate în contextul potrivit. Ori de câte ori Dumnezeu a trimis o solie de adevăr prezent, biserica a fost zguduită din temelii, iar pierderile au fost serioase, în unele cazuri catastrofale.

Un asemenea caz a fost atunci când cerul a ridicat un Fiu al omului spre a chema pe Israel la o cunoaştere a caracterului divin aşa cum era el oglindit în lege. Misiunea Lui era să facă şi să păstreze pe Israel neprihănit prin descoperirea lui Dumnezeu, iar perlele adevărului divin trebuiau scoase din cadrul în care le aşezase teologia vremii. Iată descrierea inspirată:

“Hristos nu a venit spre a da la o parte scrierile patriarhilor şi ale profeţilor; El Însuşi vorbise prin aceşti reprezentanţi ai Săi. El Însuşi era la originea întregului adevăr. Fiecare perlă a adevărului venea de la Hristos. Dar acele mărgăritare scumpe fuseseră aşezate într-un cadru fals. Lumina lor preţioasă fusese făcută să slujească erorii. Oamenii le-au folosit pentru a împodobi tradiţia şi superstiţia. Isus a venit să le scoată din cadrul fals al erorii şi să le aşeze în cadrul adevărului” (GCB 5 feb. 1895).

Reaşezarea pietrelor “în cadrul adevărului” a produs un cutremur devastator în biserică. Cea mai mare parte a naţiunii a fost pierdută, Israel încetând să fie poporul ales, ca până atunci. Perlele adevărului fuseseră folosite greşit de savanţii lui Israel, religia lor devenind cel mai serios obstacol în calea dorinţei omenirii de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Situaţia era şi mai complicată, deoarece adevărurile preţioase împodobeau “tradiţia şi superstiţia” unei religii care era singura speranţă a omenirii.

Principala perlă pe care Hristos a scos-o din cadrul fals era cea a sanctuarului. Scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice – de a locui în fiecare fiinţă creată – fusese atât de distorsionat de “cadrul adevărului” lui Israel, încât naţiunea făcuse din templu un sistem de idolatrie de cea mai abjectă speţă. Şi nu înţelegeau.

Cutremurul a fost teribil. Impresia cărturarilor era că Isus atacă doctrinele fundamentale ale bisericii, care făcuseră din Israel un popor destinat să fie “capul” printre naţiunile pământului. Hristos clătina serios majoritatea pietrelor preţioase din care poporul Său făcuse un fundament pentru tradiţie şi superstiţie. El aşeza, exact din aceleaşi perle, o temelie de neprihănire autentică, de încredre, libertate şi semnificaţie pentru credinţa bisericii Sale, credinţă care a fascinat Europa cu vestea bună a neprihănirii lui Hristos.

Tot aşa se va întâmpla în timpul nostru. Spiritul Profeţiei ne-a avertizat de mult că peste perlele adevărului s-a aşezat molozul erorilor papale, pe care generaţia prezentă a poporului lui Dumnezeu le-a moştenit din evul mediu, perle care trebuiesc recuperate şi aşezate în cadrul adevărului prezent. Cei care vor îndrăzni să le scoată din cadrul “tradiţiilor şi superstiţiei” vor risca să producă un cutremur la fel de distrugător ca atunci. Cei mai străluciţi teologi ai noştri vor face tot ce le stă în putere spre a contracara lumina venită din cer, iar poporul, în marea lui majoritate, va dori să rămână la “vechile hotare.” Dar ambasadorii lui Hristos nu vor putea fi împiedicaţi în misiunea lor, de a comunica şi altora “fiecare rază de lumină,” astfel ca neprihănirea lui Hristos să devină singurul subiect de interes în biserică.

În fiecare generaţie, aranjarea perlelor în cadrul adevărului a produs cutremur. Ar fi surprinzător ca ultima aranjare a perlelor să producă şi cel mai devastator cutremur? Martorul Credincios a pus demult bulina roşie pe clădirea noastră, deşi noi dăm impresia că nu ne pasă de avertizarea Lui.