În comunitatea noastră au început să se desfăşoare de un timp anumite programe misionare care mie mi se par rupte direct din misticismul evului mediu.

În decembrie, cu ocazia sărbătorii pe care lumea creştină o atribuie naşterii Domnului, am organizat o scenetă de stradă cu actori ce imitau nativitatea şi evenimentele legate de Betleem. Speram să impresionăm oraşul şi să-i călăuzim pe oameni către religie şi spiritualitate.

Acum, cu ocazia altei sărbători păgâne botezată cu nume creştin, s-a organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa o evanghelizare intitulată “O călătorie la Cruce,” cu un modul şi mai spectaculos. Cu câteva ore înainte de prelegerea fiecărei zile, sala este aranjată pentru un fel de pelerinaj mistic, pe care vizitatorii trebuie să-l parcurgă şi cărora le sunt făgăduite bogate avantaje în urma practicării lui.

Sala este cufundată în beznă, se difuzează muzică bizantină discret, şi este amenajat un traseu de urmat în care pelerinul trebuie să se oprească la anumite staţii, fiecare cu semnificaţia şi rolul ei. Redau pe scurt indicaţiile fiecărei asemenea staţii:

La intrare: “Astăzi să încetineşti, să laşi toate preocupările vieţii tale la această intrare, să te concentrezi asupra lui Isus. Nu te grăbi. Pe măsură ce parcurgi fiecare moment al călătoriei lui Isus spre cruce, citeşte încet, lasă cuvintele de reflecţie să-ţi pătrundă mintea; stai cât poţi mai mult la fiecare popas. Dacă eşti atras de un anumit punct, de un anumit lucru, eşti liber să stai. Dacă nu, treci la următorul popas atunci când eşti gata. Dacă găseşti mai mult de trei persoane la următorul popas, opreşte-te. La fiecare popas vei găsi un jurnal de rugăciune. Scrie gândurile. Dacă doreşti, poţi scrie un cuvânt, o rugăciune, sau poţi desena o imagine, sau ce doreşti tu.”

Staţia 1: Sunt aşezate o pereche de sandale şi afişat versetul din Ioan 1,14: “Astăzi eşti invitat într-o călătorie pentru a rememora ultimele ore şi zile ale lui Isus. Înaintea ta este o pereche de sandale la fel ca cele purtate de fiecare om. Acum, când începi această călătorie, gândeşte-te cât de mult înseamnă că Dumnezeul cel veşnic S-a făcut om. Gândeşte-te că Dumnezeu, care a creat lumea, S-a întrupat într-un corp omenesc. Ia-ţi timp şi meditează asupra misterului şi umilinţei Fiului lui Dumnezeu.”

Staţia 2: O actriţă, jucând probabil rolul Mariei Magdalena, cea care a spălat picioarele lui Isus, oferă parfum pelerinilor. Este afişat Matei 28, 1-10.

Staţia 3: Un alt actor, în rolul lui Iuda, pe jos câteva monede aruncate: “Iuda era unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Isus, unul din cei doisprezece care fuseseră cu El trei ani. Iuda se decide să-L tădeze pe Isus pentru doar treisprezece monede de argint. Ţine în mână una sau două monede! Cum a putut Iuda să-L trădeze pe Mântuitorul, prietenul Lui, pentru bani? Cum crezi că s-a simţit Iuda când a privit monedele din mâna lui şi a realizat ce se schimbase în el? Este inima ta tentată să trădeze pentru lucrurile materiale?”

Staţia 4: Este afişat Ioan 13, 21-30, pe o masă se află un pahar de vin şi o pâine. “Isus serba Paştele cu ucenicii Săi. Priveşte pâinea aşa cum Isus a făcut la masa din camera de sus. Gândeşte-te la durerea pe care Isus a simţit-o în inima Lui la trădarea unuia dintre ucenicii Lui. El ştia că ucenicii Lui aveau să se confrunte cu frică şi confuzie. Contemplează tristeţea şi compasiunea Lui pentru ei!”

Staţia 5: Este expusă o frânghie şi versetele din Matei 26, 36-46. “Această scenă descoperă tristeţea din inima lui Isus din seara aceea. El S-a rugat Tatălui ca să nu treacă pe la cruce dacă există altă cale. Totuşi, El a rostit cele mai grele cuvinte pe care le poţi rosti într-o rugăciune: ‘Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti tu.’ Când Isus a spus ‘Depărtează de la Mine paharul acesta,’ El S-a referit la lucrul dificil pe care Tatăl Său I-l cerea să-L poarte. Totuşi, El a ales să bea paharul, deşi era plin de durere. Este vreun pahar pe care Tatăl îţi cere să-l bei? Ceva pentru care trebuie să te rogi cu acele cuvinte din Ghetsemani: ‘Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu!’ Deşi Isus ar fi putut spune un cuvânt şi toţi soldaţii romani să rămână fără putere, El S-a lăsat legat şi dus de ei. Ia frânghia şi ţine-o în mâinile tale. Adu-ţi aminte că Isus a fost legat cu o frânghie ca aceasta. El a ales să se supună pe calea dificilă a crucii cu fiecare pas pe care l-a făcut.”

Staţia 6: Aici se află o coroană de spini, o mantie şi un jurnal de rugăciune. “Imaginează-te în locul lui Petru. Priveşte în curte când Isus este legat. Tu ştii că este acuzat pe nedrept. Pe măsură ce stai, auzi cum oamenii spun minciuni despre El. Aici stă unul pe care l-ai urmat trei ani, omul în care ţi-ai pus toată încrederea, iar acum este condamnat la moarte. În inima ta ai crezut că El este Dumnezeu, Mesia cel făgăduit, Cel atât aşteptat de poporul evreu. Lumea ta se prăbuşeşte în jurul tău şi, mai rău decât atât, tu ai negat chiar faptul că Îl cunoşti. Priveşte mantia stacojie şi coroana de spini pusă de soldaţii furioşi pentru a-L umili pe Isus. Ce anume vrei să-i spui lui Isus acum?”

Staţia 7: Este expusă crucea plină de sânge, străjuită de actori în rolul soldaţilor romani, sfeşnice, haina însângerată şi suliţa cu care a fost străpuns. “Aici S-a aflat Isus murind în mod brutal pe o cruce romană, un instrument de tortură. Imaginează-te pe tine acolo în momentul acela. Ce-ţi trece prim minte? Nu te grăbi la această parte. Păcatul întregii omeniri L-a făcut pe Isus să meargă la cruce, nu soldaţii romani care L-au arestat şi L-au bătut. Dragostea Sa pentru fiinţele umane păcătoase L-a ţintuit acolo. El ar fi putut răspunde batjocurilor chemând îngerii din cer pentru a Se da jos de pe cruce, dar nu a făcut-o. El a ales să rămână acolo. Lângă tine se află câteva bucăţi de hârtie şi câteva pixuri. Gândeşte-te la un păcat din viaţa ta. Poate ceva groaznic, făcut în trecut, sau ceva ce ai fi vrut să faci, dar nu ai făcut. Posibil o atitudine despre care inima îţi spune că-L întristează pe Dumnezeu. Scrie pe o bucată de hârtie. Nimeni nu va citi. Scrie cifrat, dacă vrei. Împătureşte hârtia în două, ia un ciocan şi un cui şi pironeşte păcatul tău pe crucea lui Isus. Când faci acest lucru, gândeşte-te la păcatele care au fost pironite în acea zi. Cu fiecare lovitură de ciocan, adu-ţi aminte de cuvintele lui Isus: ‘S-a sfârşit!’ El a suferit durerea crucii pentru ca tu să poţi fi eliberat de păcatul tău.”

Staţia 8: O piatră la gura unui mormânt, şi sunt redate versetele din Matei 27, 57-61. “Atinge această piatră. Cum te simţi, când Isus era pus în mormânt, iar piatra era rostogoloită la gura mormântului?”

Staţia 9: Versetul din Matei 16, 24. “Imaginează-ţi fiorul, frica, neliniştea, tristeţea pe care trebuie să le fi avut aceste femei mergând la mormânt în acea zi. Imaginează-ţi cum au sosit ele la mormânt şi au găsit piatra dată la o parte, mormântul gol şi fâşiile de pânză în locul în care trebuia să fie corpul lui Isus. Imaginează-ţi şocul şi bucuria copleşitoare pe care au simţit-o când L-au întâlnit pe Isus în grădină. Domnul lor era viu! Imaginează-ţi cum aceste femei au fost transformate în acel moment. Cum crezi că Isus Cel înviat vrea să te schimbe pe tine astăzi?”

Staţia 10: “Eşti la o răscruce. Priveşte călătoria pe care ai făcut-o la învierea lui Isus, la cruce şi mai departe. Călătoria Lui nu a fost accidentală. Fiecare pas pe care L-a făcut Isus a fost cu un scop deliberat, după un plan. Fiecare moment de durere, trădare şi agonie au fost îndurate de El din dragoste pentru noi. Tu ai fost şi eşti încă o parte a călătoriei Lui. Ce vei face cu Isus? Poţi în inima ta să alegi să rămâi legat de păcatul tău, să porţi vinovăţia singur şi să o iei cu tine când vei părăsi această călătorie. Sau poţi părăsi aceste lucruri pentru dragostea îmbelşugată şi iertarea Celui care a murit pe cruce. Tu ţi-ai pironit păcatele pe cruce? Poţi pleca fiind sigur că toate sunt iertate? Este alegerea ta. Tu alegi, cerând iertare şi primind-o. Ai experimentat câteva din emoţiile pe care Isus, Fiul lui Dumnezeu, le-a experimentat pentru tine. Poţi pleca de aici la fel cum ai venit. Dar poţi pleca alegând să-L urmezi pe Isus, Domnul care te-a luat până la cruce. Este alegerea ta. Tu alegi, spunându-I că viaţa ta este a Lui. Ai experimentat agonia predării şi supunerii pe care Isus Hristos le-a experimentat. Poţi pleca de aici încă mai ţinând la anumite părţi din viaţa ta pe care nu vrei să le predai, sau poţi pleca alegând să-I predai totul. Este alegerea ta. Tu alegi, rugându-te rugăciunea din Ghetsemani: ‘Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu!’ Ce-ţi spune Isus ţie astăzi? Dacă vrei, scrie răspunsul tău în jurnal. Pentru ca acest moment să nu se termine aşa repede, organizatorii îţi oferă cartea Paşi spre fericire, de Ellen White.”

Asemenea exerciţii sunt, după părerea mea, mai aproape de new age şi misticismul evului mediu, decât de evanghelia lui Hristos.