Atracţia poporului nostru pentru puterea politică este absolut tulburătoare şi de neînţeles.

Deşi susţin că ei sunt slujitorii lui Dumnezeu, şi recunosc faptul că împărăţia lui Dumnezeu nu este din această lume, cei mai mulţi dintre conducătorii noştri încurajează şi aprobă deschis implicarea în politică a membrilor bisericii. Ei cred că interesele lucrării lui Dumnezeu pot fi mai bine slujite pe căile acestei lumi.

Deşi cu jumătate de gură fraţii noştri conducători declară că Biserica Adventistă nu se implică în politică, faptele susţin tocmai contrariul. Nu ştiu dacă au existat vreodată alegeri sau referendum-uri fără să circule prin comunităţi, mai mult sau mai puţin oficial, indicaţii preţioase despre cum ar fi mai bine să votăm. Ah, nu ca o implicare în politică, ci din interes pentru „binele cetăţii.”

Nu de puţine ori membri ai bisericii cu influenţă în societate au fost încurajaţi să se înscrie pe anumite liste la alegeri locale sau generale, făgăduindu-li-se numărul de semnături necesare pentru un astfel de scop. Nu cu foarte mult timp în urmă, un frate cu o poziţie înaltă în conducerea bisericii a participat la alegerile generale pe listele unui partid, şi a făcut vizite electorale prin multe dintre comunităţile noastre, cu împărţire de fluturaşi, calendare şi tot bâlciul politic aferent. Soarta a făcut ca în acel an, acel partid renumit nici măcar să nu mai adune numărul de voturi necesar pentru a intra în parlament. Bine că nu şi-au dat seama că dezastrul li s-a tras de la prezenţa unui Iona modern urcat la bord fără ştirea lor.

Poate aţi citit şi dumneavoastră în media adventistă articole apreciative despre oameni din biserică ajunşi în funcţii importante, onoraţi cu diplome sau evidenţiaţi pentru binele adus umanităţii. Şi nu cred că aţi citit vreodată o critică faţă de activităţile politice ale membrilor noştri, oricât de discutabile erau ele şi oricâtă agitaţie produceau printre membrii de rând.

Semnalul este clar: Biserica are nevoie de implicarea membrilor în politică şi sprijină orice fel de iniţiative în această direcţie.

Aceasta în totală contradicţie cu exemplul Mântuitorului, şi cu instrucţiunile transmise direct acestui popor prin Inspiraţie:

„Cinstea şi politica nu pot lucra împreună în aceeaşi minte. Cu timpul, ori politica va fi alungată şi adevărul şi cinstea vor avea supremaţia, ori, dacă politica este cultivată, cinstea va fi uitată. Ele nu sunt niciodată de acord; nu au nimic în comun. Una este slujitorul lui Baal, cealaltă profetul lui Dumnezeu” (5 T 96).

Mai clar decât atât nici nu se putea spune. Lumea aceasta condusă de Baal nu funcţionează decât prin politică; iar în politică cinstea nu prea are loc, oricâte intenţii bune ar avea cei ce se implică în ea. La început oamenii intră în politică plini de intenţii nobile, spre a îmbunătăţi starea societăţii pe care alţii nu au reuşit să o îmbunătăţească, convinşi că îşi vor păstra demnitatea, integritatea, credinţa. Numai că politica s-a dovedit aşa o doamnă de moravuri uşoare, lipsită de orice elementar bun simţ, dispusă la orice compromis de dragul puterii. Aşa este ea, şi nu va putea fi schimbată niciodată.

Permiteţi-mi să ofer un singur exemplu în această direcţie, mai ales că el este de notorietate chiar în momentele când scriu aceste rânduri.

Un onorabil membru al bisericii noastre, fratele John Street, este primarul celei de-a cincea mare metropolă a Statelor Unite, Filadelfia, statul Pensilvania. Deja are două mandate la cârma primăriei, iar înainte a fost preşedintele consiliului local. Revista drapel a bisericii, Adventist Review, a marcat foarte laudativ epopeea politică a fratelui Street, informându-ne regulat despre performanțele sale în domeniu.

Pe când se afla în fruntea consiliului local, fratele Street şi-a făcut clară poziţia împotriva homosexualităţii, aşa cum se cădea, în conformitate cu poziţia bisericii din care face parte.

Dar când a fost ales primar, poziţia fratelui nostru s-a schimbat în mod inexplicabil. Şi-a ales colaboratori apropiaţi din această „orientare” sexuală, a început să sprijine activităţile asociaţiilor lor, chiar spre surprinderea totală a acestora. Este cu adevărat uimitor cum un membru al acestei biserici se poate transforma în partizanul unor astfel de cauze.

Cum era de aşteptat, presa nu a ratat asemenea răsturnări de situaţie. Fratele Street a devenit eroul publicaţiilor homosexualilor şi lesbienelor din America, şi în acelaşi timp personajul negativ al publicaţiilor creştine sau conservatoare.

Momentul de vârf al acestei situaţii a avut loc sâmbătă, 24 noiembrie, când fratele Street a unit printr-o ceremonie oficială, la sediul primăriei, un cuplu de homosexuali [aici] [aici] [aici].

Această ştire a fost un şoc, iar ziariştii au dorit să ştie dacă este adevărat, deoarece statul Pensilvania interzice căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Răspunsul primarului a fost că nu este vorba de o căsătorie oficială, cu drepturile legale şi tot ce decurge de aici, aşa cum spune legea statului. Este doar o ceremonie prin care un prieten şi coleg din primărie doreşte să marcheze social unirea intimă cu partenerul său, iar dânsul nu vede nicio problemă în a oficia la sediul primăriei o astfel de ceremonie.

Iată cum suna ştirea pe situl oraşului Filadelfia:

„Acum opt ani, ar fi fost de neimaginat.

„Dar la un mic dejun întârziat, într-o călduţă duminică de toamnă, Micah Mahjoubian s-a aplecat peste masă şi a pus şefului lui o întrebare. 'I-am spus că Ryan şi cu mine am hotărât să ne căsătorim, şi mi-ar plăcea dacă s-ar gândi să oficieze la ceremonia noastră.'

„John Street, odată privit ca inamicul public numărul unu în comunitatea homosexualilor, nici nu a tresărit. 'Da,' a fost răspunsul lui.

„Aşa că sâmbătă, în timp ce se scurg orele ultimului său mandat, Street va prezida prima lui ceremonie de căsătorie între persoane de acelaşi sex, la sediul primăriei.

„Cu 125 de invitaţi, ceremonia va semăna în toate detaliile cu o cununie tradiţională, dar nu va avea consecinţe legale, Pensilvania interzicând căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

„Mahjoubian, 33 de ani, şi Ryan Bunch, 32, vor purta fracuri negre cu vestă portocalie. Va fi organizată o masă festivă cu zece invitaţi, şi s-a întâmplat ca fiecare să aibă cavaler de onoare câte o femeie. Mahjoubian şi Bunch vor rosti jurămintele, vor schimba verighetele, apoi vor pleca cu invitaţii la recepţia organizată la Muzeul de Arheologie şi Antropologie al Universităţii Pensilvania” [aici].

Pentru un adventist practicant, cum este primarul Filadelfiei, nu poate exista o mai adâncă scufundare în mocirlă decât să oficieze, în sabat, ceremonia de căsătorie a unui cuplu de homosexuali. Nu mai rămâne decât să sacrifice copii în cinstea lui Baphomet.

Nu este de mirare că fiul primarului, Sharif, a trecut la islamism, pe care îl vede atât de asemănător cu modul de viaţă adventist, în care a fost educat [aici].

Nu am menționat acest caz spre a denigra acţiunile sau caracterul unui membru al bisericii noastre. Ştiu şi eu că toţi suntem păcătoşi, şi că păcătoşii păcătuiesc. Am dorit doar să subliniez încurcăturile teribile în care oameni plini de intenţii bune intră în politică spre a salva „cetatea,” şi se trezesc în situaţii ameţitoare, făcând lucruri pe care le-au condamnat toată viaţa lor.

Dar aşa se întâmplă când evităm sfatul lui Dumnezeu în favoarea politicii de partid. „Cinstea şi politica nu pot lucra împreună în aceeaşi minte,” nici în societate, nici în biserică. Una este profetul Domnului, cealaltă profetul lui Baal - şi nu s-a inventat încă tehnologia care să-i facă pe cei doi să colaboreze. Pentru binele cetăţii.