Definiţii:

Robert:  Violent mecontentement accompagné d’agressivité.

The Concise English Dictionary:  Anger, indignation (children of wrath - persons destined to divine chastisement; slow to anger - not irascible).

STRONG’S Comprehensive Concordance Of The Bible: ôrgë - desire (as a reaching forth or excitement of the mind) i.e. (by analogy) violent passion (ire, or abhorence) by impl. punishment - anger, indignation, vengeance, wrath.

1. Dacă Dumnezeu este dragoste (aceasta va fi concluzia marii controverse; vezi Tragedia Veacurilor 697: “De la atomul cel minuscul până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi în bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este dragoste”) cum poate fi explicată mânia lui Dumnezeu în contextul lui 1 Corinteni 13,5: “...dragostea nu se mânie...” ?

2. Deoarece Dumnezeu a cunoscut de la început rebeliunea lui Satana în toate detaliile ei, nu a putut fi luat prin surprindere de nici una dintre fazele ei, ca să fie obligat să recurgă la “nemulţumire violentă însoţită de agresivitate” (Robert).

3. Una dintre principalele acuzaţii ale adversarului în Marea Controversă este că Dumnezeu va folosi forţa împotriva tuturor celor ce nu se supun guvernării Sale. Credinţele păgâne susţin acest concept despre Dumnezeu, dar acest lucru este inadmisibil în adventism, care a fost făcut depozitarul conceptului despre Marea Controversă. Şi totuşi, la două mii de ani după Hristos, poporul său luptă cu disperare să apere această credinţă păgână.

      HLL  22: Pământul era întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată. Acest lucru nu se putea face prin forţă. Exercitarea forţei este contrară principiilor de guvernare ale lui Dumnezeu; El nu doreşte decât servire din dragoste, iar dragostea nu poate fi impusă; ea nu poate fi câştigată prin forţă sau autoritate. Numai prin dragoste se trezeşte dragostea. A cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să fie arătat în contrast cu caracterul lui Satana.” 

4. Caracterul lui Dumnezeu este în contrast cu caracterul lui Satana. Atunci este obligatoriu ca “mânia” lui Dumnezeu să fie în contrast cu “mânia” lui Satana.

5. Dacă Legea este oglinda caracterului lui Dumnezeu, iar Dumnezeu calcă Legea, atunci Legea este strâmbă, iar Psalmul 119 este simplă poezie.

6. Dacă Dumnezeu este obligat să nimicească pe păcătoşi, înseamnă că păcatul nu poate face acest lucru, că este ceva inofensiv, care nu poate produce moartea, iar Dumnezeu a minţit de la început (iar Satana a avut dreptate; vezi Gen. 3).

7. Dacă “mânia” lui Dumnezeu, sau lucrarea Lui cea “ciudată” implică omorârea nelegiuiţilor la sfârşitul mileniului, atunci Romani 6,23 (Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul Nostru) va trebui reinterpretat.

8. Dumnezeu nu are absolut nici o legătură cu păcatul; prin urmare, El nu poate administra plata acestuia, care este moartea. Originatorul păcatului va fi el însuşi distrus de invenţia lui. Păcatul are în sine un detonator automat care ucide. Ce întârzie explozia finală este dragostea îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu, batjocorită şi greşit înţeleasă chiar şi la această oră târzie a istoriei.

9. Dacă Dumnezeu nimiceşte, atunci pe drept cuvânt poate fi numit Nimicitorul. Dacă este aşa, atunci Satana este creatorul şi restauratorul. Dar acest lucru distruge principiul din Isaia 66,9: Eu, care fac să nască, aş putea să împiedic oare naşterea?

10. Dacă Ellen White poate fi crezută, atunci Ultimele raze ale luminii harului, ultima solie de har care trebuie să fie vestită lumii, este o descoperire a caracterului dragostei Sale (Parabole 283). Că Dumnezeu este Nimicitorul, lumea creştină ştie şi crede de două mii de ani. Teologia Babilonului nu cunoaşte decât un Dumnezeu agresiv şi violent, al cărui ultim argument este ameninţarea cu focul. Dacă ceea ce predicăm noi astăzi este caracterul iubitor al lui Dumnezeu, atunci nu avem nimic de spus lumii. Rezultat: nu are cine să dea lumii ultima solie de har. Rezultat: agonia păcatului continuă sine die.

Moise explică cel mai clar mânia lui Dumnezeu. Deuteronom 31, 16-18: “...Pe Mine mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care L-am încheiat cu el. În ziua aceea Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. (Acum se explică ce face Dumnezeu când se mânie) Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de la ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de necazuri; şi atunci va zice: ‘Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu ?’ Şi Eu îmi voi ascunde faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.” (vezi şi Deut. 32, 16-20)