Un sabat memorabil

www.gsm1888.ro

11 martie 2006 - Gili Cârstea

Într-un comunicat de presă publicat pe situl ei (www.protestants.org), Federaţia Protestantă din Franţa anunţă convocarea adunării generale în zilele de 11 şi 12 martie. După cum cei mai mulţi dintre voi ştiu deja, subiectul central pe ordinea de zi a acestei sesiuni este primirea cu drepturi depline în rândul federaţiei a cinci noi biserici, printre care şi Uniunea Bisericilor Adventiste de Ziua a Şaptea.

Comunicatul ne informează că federaţia a început negocierile la nivelul comunităţilor locale în anul 2000. Apoi, în 2003 ele au fost primite ca membre cu titlu probatoriu pentru o perioadă de doi ani, un fel de test de credincioşie şi seriozitate, prin care bisericile aspirante vor putea dovedi dacă sunt hotărâte să implementeze în comunităţile lor valorile federaţiei, sau caută în calitatea de membru doar un titlu de respectabilitate, evitând eticheta de cult.

Se pare că Biserica Adventistă din Franţa şi-a făcut temele corect, căci comunicatul de presă al FPF ne informează că, întrunit în sesiune pe 21 ianuarie a.c., Consiliul FPF a decis primirea cu drepturi depline a tuturor celor cinci biserici, decizie care va fi supusă votului adunării generale de astăzi. Preşedintele FPF, Jean-Arnold de Clermont, organizează astăzi la ora 12:45 un dejun de presă, iar la ora 14:15 încep dezbaterile din adunarea generală asupra noilor adeziuni, care vor dura până la ora 18, ora votului.

Deşi poate fără intenţie, este semnificativ faptul că primirea Bisericii Adventiste ca membră cu drepturi depline în FPF are loc chiar în ziua sabatului, unul dintre punctele fundamentale în care ne deosebim de lumea creştină. Faptul că ei sunt dispuşi să ne întindă mâna dreaptă a părtăşiei fără să pară deranjaţi de ziua noastră de odihnă este la fel de îngrijorător ca şi faptul că noi ne alăturăm aspiraţiilor lor şi devenim părtaşi activităţilor lor fără să fim deranjaţi de ziua lor de închinare. A devenit ziua Domnului nesemnificativă pentru religia globală care pare să ne înghită? Sau poate Biserica Adventistă nu mai consideră actuală şi relevantă făgăduinţa Domnului: “Le-am dat şi sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul care îi sfinţesc” (Eze 20:12). Singura explicaţie pentru care protestantismul îşi deschide porţile pentru adventism exact în sabat, fără să fie deranjat de sabatul nostru, este aceea că sabatul nostru nu mai înseamnă nimic pentru noi, tot aşa cum el nu mai înseamnă nimic pentru iudaismul de astăzi. Este doar o trăsătură culturală, un obicei moştenit, un element de spiritualitate provincială care nu mai deranjează pe nimeni.

Ei nu au greşit cu nimic în evaluarea lor; noi suntem cei care am proiectat această imagine, deoarece dincolo de simbol nu mai vedem rolul sfinţitor al lui Dumnezeu şi semnul pentru acest gen de sfinţire. Tragedia este că nu mai credem în sfinţire; ne bucurăm, alături de protestanţi, să o avem doar în clipa plecării spre cer şi nicio zi mai devreme.

Deşi acum doi ani unii erau ferm convinşi că FPF nu este decât un sindicat creştin, ultima ispravă a FPF le-a spulberat credinţa naivă şi complice. Prin iniţiativa de a organiza, alături de CCEE, turneul ecumenic european, FPF în frunte cu preşedintele ei, Jean-Arnold de Clermont, a demonstrat cât se poate de clar orientarea ecumenică şi clericală a federaţiei în care astăzi vom deveni parte cu drepturi depline, şi va trebui să ne angajăm în succesul turneului ecumenic european care va culmina în 2007 cu adunarea de la Sibiu [aici]. Cele două mari conglomerate ecumenice europene, KEK şi CCEE, au primit binecuvântarea papei pentru acest turneu, prin conducătorii lor prezenţi la Roma la începutul acestui an. Vaticanul doreşte unitatea vizibilă a trupului lui Hristos din Europa cât mai curând posibil, şi a declarat că este gata pentru orice efort în acest scop. Noul imperiu european are nevoie de un suflet, iar ei sunt de acord că acest scop nobil justifică orice compromis.

Comunicatul de presă citează un fragment din Carta FPF, unde se precizează că “niciunul dintre noi (membri FPF) nu este posesorul Cuvântului şi nici al adevăratei lui interpretări, dar suntem cu toţi chemaţi să ne lăsăm transformaţi de acest Cuvânt, pentru a creşte împreună în ascultare.”

Acceptând această poziţie, Biserica Adventistă declară că ea nu a primit cuvintele lui Dumnezeu prin Hristos (Ioan 17:8.14), şi că ea nu are adevărata interpretare a acestui Cuvânt. Aceasta este o confirmare oficială, deşi indirectă, a insistenţelor noastre că solia neprihănirii lui Hristos nu a fost nici recunoscută şi nici primită, iar lipsa ei a creat un gol tocmai potrivit pentru puzderia de standarde false importate din creştinismul popular.

Pe drumul pe care s-a pornit, nu va exista nicio “transformare şi creştere prin Cuvânt,” aşa cum speră FPF. Singurul semn de viaţă în creştinismul mort în care se desfată bisericile protestante din Europa va fi saltul spectaculos în cârca fiarei activată prin puterea Balaurului (Apoc 13:4).

Acest sabat este o zi de sărbătoare pentru Biserica Adventistă din Europa, căci primeşte oficial dreptul de a folosi un segment al frâului, acel frâu care va mâna fiara să sufle foc şi pară împotriva celor care nu vor dori să se plece în faţa chipului şi să primească semnul ei.

"Papistaşi, protestanţi şi oameni lumeşti vor accepta o formă de evlavie fără putere, şi vor vedea în această uniune o mare mişcare pentru convertirea lumii şi inaugurarea multaşteptatului mileniu” (GC 588)