www.gsm1888.ro

28 ianuarie 2006 - Gili Cârstea

 

 

 

Într-un articol publicat anul trecut, intitulat "Biserica secolului 21" [aici], noi atrăgeam atenţia că Biserica Adventistă, asociindu-se cu bisericile protestante, s-a angajat pe un drum periculos şi ireversibil.

Un grup de profesori de la seminarul teologic ne-a acuzat atunci că suntem sectari, izolaţionişti, naivi, speriaţi şi că nu suntem capabili să înţelegem adevăratele merite ale ecumenismului. Ei insistau că asociaţiile protestante nu urmăresc nimic altceva decât apărarea drepturilor religioase şi că este potrivit să ne alăturăm unor asemenea intenţii nobile [aici].

Evenimentele curente dovedesc fără nici o îndoială că avertizările noastre au fost întemeiate, că asociaţiile protestante nu urmăresc decât unirea bisericilor creştine.

Între 24-27 ianuarie a fost organizată la Roma o primă rundă a ceea ce organizatorii numesc A Treia Reuniune Ecumenică Europeană. Este vorba de un pelerinaj ecumenic european, cu trei momente pregătitoare. Primul, întâlnirea de la Roma amintită mai sus. Al doilea, organizat la nivel local sau regional, se va desfăşura pe tot cuprinsul Europei începând cu a doua jumătate a anului 2006 până spre începutul lui 2007. Al treilea, o festivitate ecumenică la Wittemberg, locul unde Martin Luther şi-a publicat faimoasele lui teze şi a declanşat reformaţiunea protestantă, între 15-18 februarie 2007.

Apoi va urma Reuniunea Ecumenică finală, desfăşurată la Sibiu între 4-8 septembrie 2007, cu participarea a 3000 de delegaţi din toate bisericile europene.

Prima rundă, desfăşurată la Roma zilele trecute, s-a bucurat de binecuvântarea papei Benedict XVI, care a vorbit reprezentanţilor bisericilor protestante, anglicane, ortodoxe şi romano-catolice. El a declarat cu acea ocazie: “Pentru ca procesul de unificare pe care l-a iniţiat să fie roditor, Europa trebuie să redescopere rădăcinile ei creştine, acordând atenţie valorilor etice care fac parte din patrimoniul ei vast şi consolidat.”

Această vastă acţiune ecumenică este organizată de cele două mari grupuri religioase ale Europei, KEK şi CCEE. Conferinţa Bisericilor Europene (KEK) reuneşte bisericile protestante, ortodoxe, anglicane, ca şi biserici catolice independente sau vechi. Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) reprezintă conferinţele episcopale romano-catolice din Europa.

Şi cine credeţi că este preşedintele KEK şi unul dintre organizatorii acestui pelerinaj ecumenic? Nimeni altul decât bunul nostru prieten Jean-Arnold de Clermont, întâmplător şi preşedinte al Federaţiei Protestante din Franţa, federaţie care urmează curând să primească cu drepturi depline în rândurile ei Uniunea Bisericilor Adventiste din Franţa, pentru moment membră acolo doar cu titlu probatoriu.

Iată cum, prin preşedintele ei, FPF ajunge organizatorul Reuniunii Ecumenice Europene, iar Biserica Adventistă, ca membră a FPF, devine o parte a „pelerinajului” ecumenic ce se va finaliza la Sibiu anul viitor. Nu ştim cum a ajuns domnul Clermont preşedinte al KEK, dar n-am fi deloc surprinşi să descoperim că înalta onoare i-a fost acordată tocmai datorită eficienţei şi artei prin care a adus în ograda asociaţiei sale pe reticenta şi sectara Biserică Adventistă. Nu degeaba afirma el, după adunarea generală în care s-a aprobat acceptarea Bisericii Adventiste ca membră a FPF, că a fost o zi istorică.

Referindu-se la tema Reuniunii Ecumenice Europene – Lumina lui Hristos luminează pe toţi oamenii - Speranţă a reînnoirii şi unităţii Europei – suveranul pontif spunea că aceasta este „adevărata prioritate a Europei, să se angajeze ca lumina lui Hristos să strălucească cu vigoare nouă” asupra extinderii continentului european la începutul noului mileniu. „Sper că fiecare etapă a acestui pelerinaj va fi marcată de lumina lui Hristos şi că viitoarea Reuniune Ecumenică Europeană va contribui la întărirea creştinilor din ţările noastre de a mărturisi credinţa în contextul cultural de astăzi, marcat deseori de relativism şi indiferenţă.”

Adresându-se papei Benedict, pastorul Jean-Arnold de Clermont, preşedintele KEK, a declarat că responsabilii bisericilor reuniţi la Roma doresc să „iasă din izolările eclesiastice şi naţionale în care suntem deseori tentaţi să ne complacem.”

Vorbind în numele unei asociaţii din care face parte şi Biserica Adventistă, domnul Clermont spunea astfel papei că responsabilii Bisericii Adventiste doresc să iasă din izolarea eclesiastică şi să participe la pelerinajul ecumenic pus în mişcare prin reuniunea de la Roma.

„Dar şi mai mult – a continuat preşedintele KEK / FPF – avem voinţa fermă de a aprofunda schimburile teologice şi spirituale între membrii bisericilor noastre, ca ei să devină mesageri ai speranţei şi reînnoirii pentru Europa” [aici]

Nu se poate un limbaj mai clar pentru intenţiile KEK / FPF decât acesta. Asociaţia în care suntem membri are voinţa fermă – cred că înţelegeţi ce înseamnă aceasta – să înhame pe membrii bisericilor asociate la înălţarea noului chip de aur. Adăugaţi la aceasta declaraţia reprezentanţilor Uniunii franceze că despărţirile din creştinism sunt un scandal ce nu mai trebuie tolerat [aici] şi aveţi tabloul complet al viitorului adventist pe care aceşti strategi religioşi îl proiectează în aceste zile.

Deoarece asemenea manevre se fac în mare taină, departe de ochiul public, nu ştim încă dacă Uniunea Română a fost invitată să participe la “pelerinajul” ecumenic, dar nu ar fi nici o surpriză dacă Reuniunea de la Sibiu se va dovedi prilejul de aur pentru ralierea noastră la credinţa cea dreaptă şi universală.

Recitind dialogurile agitate şi furia clericală declanşată de articolele noastre de anul trecut, şi aşezându-le în lumina noilor evenimente, îmi dau seama cât de naivi şi nedemni de încredere pot fi unii dintre teologii noştri faimoşi şi cât de riscant este pentru popor să se lase vrăjit de elucubraţiile lor academice. Dar, mai important, cât de riscant este pentru “împăratul” nostru – administratorii Uniunilor şi Conferinţelor noastre – să se sprijine pe braţul unor asemenea consilieri necredincioşi, aşa cum a făcut Ioram cel de tristă amintire.

Nu ne surprinde faptul că Europa îşi caută un suflet, iar bisericile unite sunt gata să-i ofere un suflet romano-catolic. O curajoasă doamnă a adventismului a scris despre aceste evenimente acum mai bine de o sută de ani. Ce este uimitor în această poveste este faptul că tocmai poporul care a fost chemat să avertizeze lumea despre implicaţiile nefaste ale acestor mişcări nu înţelege ce se întâmplă şi "se lasă dus în nesfârşite rătăciri" cu o nonşalanţă ameţitoare.

 

"Papistaşi, protestanţi şi oameni lumeşti vor accepta o formă de evlavie fără putere, şi vor vedea în această uniune o mare mişcare pentru convertirea lumii şi inaugurarea multaşteptatului mileniu” (GC 588)

Copyright  ©  2006 Grupul de studiu Minneapolis 1888