Evelyn: YO9HGB – YO9IVI… Eşti în frecvenţă Valentin?

Valentin: 9IVI – 9HGB, da Evelyn, te ascult…*

Evelyn: Bună seara. Îţi propun să studiem în seara aceasta Psalmul 10. De acord?

Valentin: De acord. Ai ceva special cu Psalmul 10?

Evelyn: E ceva interesant cu versetul 13. Eu voi deschide Theophilos. Vreau să urmăresc în paralel traducerea Cornilescu şi KJV.

Valentin: Eu prefer Bible Works. Conţine mai multe traduceri.

…

Evelyn: La versetul 13, ultima parte, observ o diferenţă între cele două traduceri – Cornilescu şi King James Version. Cornilescu spune: “Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?” Iar în KJV: “Pentru ce dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? El spune în inima lui: ‘Ţie nu Îţi pasă.’”

Valentin: Într-adevăr. Diferenţa se observă analizând şi celelalte traduceri. De exemplu în New Revised Standard: “De ce se îndepărtează cei răi de Dumnezeu, şi spun în inima lor: ‘Tu nu ne vei chema să dăm socoteală?’” Îmi amintesc de o idee asemănătoare exprimată de unul din prietenii lui Iov. Doar o clipă, să găsesc versetul… A, da, este în Iov 35:6: “Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?”

Evelyn: Următoarele două versete exprimă aceeaşi idee: “Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta? Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.” Şi ideea se repetă de multe ori în Biblie. Este strigătul celui care se simte uitat, părăsit, singur…

Valentin: Interesant motivul pentru care “cel rău” Îl dispreţuieşte pe Dumnezeu. El are o înţelegere deformată cu privire la caracterul Lui. El crede că Dumnezeu stă undeva, departe de suferinţa lui, neatins, neimpresionat. Cum este posibil să gândească în felul acesta despre Dumnezeu, în prezenţa atâtor dovezi ale iubirii Lui?

Evelyn: Da. Ei se cred uitaţi în acest colţ de univers, au impresia că sunt pe cont propriu şi trebuie să-şi croiască singuri drum prin jungla vieţii.

Valentin: Conform zicalei: “Aici, pe Pământ, se află şi iadul, şi raiul.”

Evelyn: În contrast cu acest comportament, avem exemplul apostolilor şi al profeţilor, care au înţeles cât de dependenţi sunt de Dumnezeu şi cât de preocupat este El de tot ce se petrece pe această planetă. Săptămâna aceasta am primit prin e-mail de la Sergiu un citat din Parabolele Domnului Hristos (de Ellen G. White), chiar pe această temă. Aş vrea să ţi-l citesc.

Valentin: OK.

Evelyn: “Nici unul dintre apostoli sau dintre profeţi n-a pretins că este fără de păcat. Cei care au trăit aproape de Dumnezeu, cei care şi-ar fi sacrificat mai degrabă viaţa decât, cu bună ştiinţă, să săvârşească vreun rău, bărbaţi pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumină şi putere divină, au mărturisit păcătoşenia propriei lor firi. Ei nu şi-au pus încrederea în carne, n-au pretins că au o neprihănire a lor, ei s-au încrezut în totul în neprihănirea Domnului Hristos. Tot aşa vor sta lucrurile cu toţi aceia care privesc la Hristos (Ellen G. White, COL 161).”

Valentin: Mă gândesc că unii oameni consideră că viaţa pe această planetă este singura pe care o au şi vor să o trăiască la maxim, cum pot mai bine. Alţii vor să obţină viaţa veşnică. Dar mai există şi o altă categorie de oameni care nu sunt interesaţi prea mult nici de această viaţă, nici de cea viitoare. Ei sunt aceia care se gândesc la onoarea lui Dumnezeu mai presus de orice.

Evelyn: Da, ei au cunoscut dragostea Lui agape şi cât de mult “a dat” El pentru ei. Diferenţa între cei care Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi cei care Îl apreciază şi sunt preocupaţi de onoarea Lui este că cei din urmă au înţeles că Lui chiar Îi pasă. Au înţeles ceea ce, de fapt, se spune şi în Isaia 63:9: “În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor...”

Valentin: Asta în traducerea Cornilescu, dar în alte traduceri sună chiar mai interesant. De exemplu, în King James Version, dar ideea este redată la fel şi în NKJ, ASV, NAS şi RSV: “Ori de câte ori ei au fost loviţi, El a fost cel lovit…”

Evelyn: Interesant, într-adevăr…

Valentin: Îmi amintesc de versetul 2 din Prov. 25, unde se spune: “Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” Aceasta ar fi o caracteristică a prietenilor lui Dumnezeu, care, chiar şi atunci când părea că Dumnezeu se ascunde, nu s-au mulţumit cu exprimări de genul “Lui Dumnezeu nu Îi pasă de noi,” ci au continuat să studieze.

Evelyn: Şi studiind au ajuns să înţeleagă cât de mult Îi pasă.

Valentin: Ellen White scrie în Tragedia Veacurilor cum se va reflecta în final împreuna simţire a lui Dumnezeu în cei care S-au apropiat de El şi L-au apreciat. La paginile 618 şi 619: “Când Satana îi acuză pe copiii lui Dumnezeu pentru păcatele lor, Domnul îi îngăduie să-i încerce până la extrem. Încrederea lor în Dumnezeu, credinţa şi hotărârea lor vor fi aspru încercate. Când trec în revistă trecutul lor, nădejdile lor se topesc, deoarece în toată viaţa lor pot vedea prea puţin bine. Sunt pe deplin conştienţi de slăbiciunea şi nevrednicia lor. Satana caută să-i îngrozească la gândul că situaţia lor este fără nădejde, că ocara lor nu va putea fi ştearsă niciodată. El nădăjduieşte în felul acesta să le distrugă credinţa, pentru ca ei să cedeze acestor ispite şi să-i abată de la credincioşia faţă de Dumnezeu.

Deşi copiii lui Dumnezeu sunt înconjuraţi de vrăjmaşi, care sunt hotărâţi să-i distrugă, chinul de care suferă ei nu este teama de persecuţie pentru adevăr; ei se tem că nu s-au pocăit de toate păcatele şi că, prin vreo greşeală, vor pierde împlinirea făgăduinţei Mântuitorului: ‘Te voi păzi de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă’ (Apoc. 3,10). Dacă ar avea asigurarea iertării, nu s-ar da înapoi de la chinuri sau de la moarte; dar, dacă s-ar dovedi nevrednici şi şi-ar pierde viaţa din cauza propriilor defecte de caracter, atunci Numele sfânt al lui Dumnezeu ar fi batjocorit.”

Evelyn: Da, şi aici avem acelaşi interes pentru Numele lui Dumnezeu, care este caracterul Său. Bun, ne oprim aici în seara asta. Mulţumesc pentru studiu şi sper să ne auzim în serile următoare. 73!

Valentin: 73, Evy, o seară bună! 9IVI – 9HGB, terminat.

* Acestea sunt indicativele de apel, folosite obligatoriu în traficul radio. Conversaţia s-a desfăşurat în banda de 70 de cm (432 MHz) o frecvenţă locală folosită la noi. Evelyn lucrează cu un Kenwood TH- G71, iar Valentin cu Yaesu VX-1R. Prescurtarea 73 înseamnă “salutări.” Uneori se află la recepţie, sau chiar participă activ la studiu, Dana – YO9HFA, Vasi – YO9IJV, Gigi – YO9HFB, Ciprian - YO9ICD şi Gili – YO9GTI.

(25-26 martie 2005)