Un răspuns la articolele lui Samuele Bacchiocchi despre dezastrele naturale şi interpretarea lor ca fiind "acte ale lui Dumnezeu."
În încercarea de a înţelege rolul lui Dumnezeu în dezastrele naturale, trebuie să evităm capcana pe care a încurajat-o Satana, şi anume că dezastrele ultimelor zile provin de la un Dumnezeu (unii Îl numesc Alah) mâniat, insultat. Exact acesta este modul în care Satana L-a descris pe Dumnezeu de la Eden încoace, şi chiar mai înainte. Milioane, da, milioane de oameni de pe această planetă cred aşa ceva. Ne aflăm în timpul ultimelor ceasuri ale conflictului cosmic, Marea Luptă care a contaminat cerul şi pământul încă din clipa în care „în cer s-a făcut un război” (Apoc. 12:7).
Rolul lui Dumnezeu în evenimentele finale este arătat în Apocalipsa 7
În Apocalipsa 7, Dumnezeu ţine „cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.” Aceasta sună ameninţător. Înainte de sfârşitul timpului, acest pământ va fi văzut toate tipurile de strâmtorare afectând „pământul, marea şi copacii.” Dar nu am văzut încă nimic din ceea ce se va întâmpla atunci când vânturilor li se va da drumul pe deplin de sub puterea celor patru îngeri care le ţin şi care primesc ordine de la Domnul Însuşi!
De ce sunt ţinute încă vânturile? Poporul lui Dumnezeu nu a fost „sigilat” în întregime cu aprobarea lui Dumnezeu scrisă pe frunţile lor (14:1). Sigiliul de aprobare al lui Dumnezeu va fi pus pe frunţile acelora care Îl pot reprezenta corect şi cărora le poate fi încredinţată puterea „ploii târzii.” Ei sunt aceia care spun adevărul despre Dumnezeu şi dau mărturie despre puterea Lui – din nou, exact lucrul căruia i s-a opus Satana mult, mult timp. Ei sunt aceia care sunt gata să stea neclintiţi în mijlocul strâmtorării ultimelor zile, aşa cum sunt descrise în ultimele versete din Apocalipsa 6.
Dar ce putem spune despre îngeri? Chiar şi acum, „îngerii protejează lumea, refuzându-i lui Satana pretenţia la supremaţie, bazată pe numărul mare al susţinătorilor săi. Nu auzim glasuri, nu vedem cu ochiul liber lucrarea acestor îngeri, dar mâinile lor sunt unite în jurul lumii şi cu o grijă neobosită ei ţin în frâu oştile lui Satana până când se va încheia sigilarea poporului lui Dumnezeu” (Letter 79, 1900, EGW Comments, SDA Commentary, vol. 7, 967; sublinieri adăugate).
Dar ce putem spune despre acele vânturi? Ele sunt lucrarea lui Satana care urmează să fie eliberată din mâna restrictivă a lui Dumnezeu. Toate acestea pot fi înţelese cel mai bine în lumina Marii Lupte. Este repunerea în scenă a cărţii lui Iov (dar la o scară colosală) – foc din cer arzând turmele şi pe slujitorii lui Iov, bandiţi dezlănţuiţi ucigând orbeşte, un vânt mare distrugând o casă şi omorându-i copiii. Satana este incredibil de rău! Şi el este acelaşi astăzi ca şi în zilele lui Iov. Strategia studiată a lui Satana a fost întotdeauna de a produce confuzie, a încurca, a înşela, a distruge pacea acestei lumi. De ce? Pentru a seca orice speranţă şi încredere a locuitorilor pământului că o Persoană mult mai puternică, o Persoană credincioasă şi adevărată, conduce universul!
Satana s-a aflat în spatele strâmtorării lui Iov
Unde este Dumnezeu? Dumnezeu, conform principiilor Marii Controverse, permite această barieră finală a amăgirii şi strâmtorării, nu doar asupra unui singur om pe nume Iov, ci acum asupra întregii planete. Tot ce a ştiut Iov până la urmă despre ceea ce se afla în spatele catastrofelor colosale care se abătuseră asupra lui, Dumnezeu i-a spus mai târziu. Dar până atunci a fost o perioadă foarte întunecată. El a aflat de-abia mai târziu că Dumnezeu fusese provocat de Satana. Satana era mâniat din cauza faptului că Iov fusese aşa de binecuvântat cu o familie mare şi o situaţie financiară bună. El Îl acuza pe Dumnezeu că făcea favoritisme – că motivul pentru care Iov era aşa de atent la îndeplinirea actelor de închinare consta în faptul că Dumnezeu construise un „gard” în jurul lui pentru a-i cumpăra ascultarea (Iov 1).
Iar apoi îi auzim pe teologii care vin să-i explice lui Iov de ce a trebuit să treacă prin aceste dezastre îngrozitoare. Ceea ce citim în următoarele treizeci şi şase de capitole sunt diferitele motive pe care şi oamenii din zilele noastre le folosesc încă pentru a explica într-un fel calamităţile teribile. Fie Iov ascunde adânc anumite secrete cu privire la anumite obiceiuri rele, iar Dumnezeu îl pedepseşte, fie Dumnezeu răspunde doar celor neprihăniţi şi îi ignoră pe ceia care suferă calamităţi, pentru că El este un Dumnezeu drept, sau un Dumnezeu aşa de neprihănit şi drept încât nu poate decât să Îşi reverse mânia asupra celor răi, fie că Iov primeşte o pedeapsă mai mică decât merită.
Aşa de multe ecouri ale celor trei prieteni ai lui Iov – pe Internet, în articolele din presă, şi de la multe amvoane.
Dumnezeu a ţinut vânturile pe care Satana dorea să le dezlănţuie asupra vechiului Ierusalim
Iudeii au mers până la capăt în respingerea îndurării lui Dumnezeu – în final ei L-au omorât! Lui Dumnezeu nu-I mai rămăsese nimic mai bun de oferit poporului Său ales în timp ce Îşi prezenta versiunea Sa în cadrul marii lupte. Aşa că El „Şi-a retras protecţia de la ei şi a îndepărtat puterea Sa restrictivă, înfrânătoare, de la Satana şi îngerii săi, iar naţiunea [iudaică] a fost lăsată sub stăpânirea conducătorului pe care şi l-au ales.... Suferinţele lor sunt reprezentate adesea ca o pedeapsă care a venit asupra lor, ca urmare a hotărârii directe a lui Dumnezeu. În felul acesta, marele amăgitor caută să-şi ascundă lucrarea. Printr-o respingere continuă a iubirii şi a milei divine, iudeii au făcut ca ocrotirea lui Dumnezeu să le fie retrasă, şi lui Satana i-a fost îngăduit să-i conducă după voinţa lui. Cruzimile oribile care au avut loc la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrare a puterii răzbunătoare a lui Satana asupra acelora care se supun stăpânirii lui” (Marea luptă, pag. 28, 35).
Astfel, avem două exemple din trecut – Iov şi Ierusalimul – despre ceea ce se întâmplă atunci când mâna restrictivă a lui Dumnezeu este dată la o parte şi „vânturile” încep să sufle.
Dar să privim la lumea noastră astăzi
Evident, pe această planetă au avut mereu loc cutremure, tornade, inundaţii, uragane, taifunuri, foamete şi vulcane. Unele dintre cele mai mari dezastre de acest fel au avut loc cu mulţi ani în urmă – producând pagube mult mai mari decât cele produse în ultimii câţiva ani, chiar dacă în prezent zonele respective sunt mult mai populate. Voi face referire doar la câteva (vezi World Almanacs):
Cutremure: Siria, 526 d.Hr., 250.000 de morţi; India, 1737, 300.000 de morţi; Japonia, 1923, 200.000; China, 1927, 200.000; 1976, 242.000; Armenia, 1988, 56.000; Iran, 1990, 40.000.
Inundaţii majore, tsunami: Olanda, 1228, 100.000; China, 1642, 300.000; 1887, 900.000; 1931, 3.700.000; 1939, 200.000; India, 1979, 15.000.
Uragane, taifunuri: Galveston, 1900, 6.000; Hong Kong, 1906; India, 40.000; Bangladesh, 1963, 22.000; mai 1965, 17.000; iunie, 30.000; decembrie, 10.000; 1970, 300.000; Honduras, 1974, 2.000; Bangladesh, 1985, 10.000; 1991, 139.000.
Tornade în SUA: Illinois, 1925, 689; Alabama, 1932, 268; Georgia, 1936, 455; 1938, 203; 1952, Arkansas, Missouri, Tennessee, 208; 1965, Indiana, Illinois, Ohio, Michigan, Wisconsin, 271; 1974, Alabama, Georgia, Tennessee, Kentucky, Ohio, 315.
Aşa cum a spus Isus: „Toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor” (Mat. 24:8). Cu alte cuvinte, acestea nu sunt semnele specifice ale sfârşitului lumii. În lume vor fi mereu războaie, cutremure, epidemii, etc. Dar există semne specifice care sunt subliniate în Matei 24 şi 25, cum ar fi răspândirea evangheliei în întreaga lume şi apoi revenirea Lui (vers. 14). El a mai amintit şi alte semne care urmau să fie percepute ca evenimente deosebite, cum ar fi întunecarea soarelui la amiază, şi faptul că luna nu îşi va mai da lumina în mod obişnuit, şi o noapte în care va exista un spectacol stelar uluitor (vers. 29). El a comparat ultimele zile ale planetei Pământ cu ultimele zile dinaintea intrării lui Noe în arcă (vers. 37-39). A comparat întârzierea revenirii Sale cu întârzierea apariţiei Mirelui la nunta lui (25:5).
Dar ceva este, într-adevăr, diferit în ultimii câţiva ani
Consider că dezastrele de tot felul sunt, într-adevăr, diferite în comparaţie cu cele din trecut. Ni s-a spus să ne aşteptăm la această „diferenţă,” dar până acum noi am romantizat aceste cuvinte pe care le-a scris Ellen White: „Foametea va creşte şi mai mult. Epidemiile vor face să dispară mii de oameni. Pericolele sunt peste tot în jurul nostru provenind de la puterile din afară şi de la lucrarea satanică din interior, dar acum puterea restrictivă a lui Dumnezeu este exercitată” (Manuscript Releases, vol. 19, 382 (sublinieri adăugate).
„Aceste manifestări extraordinare vor fi din ce în ce mai dese şi mai teribile chiar înainte de evenimentul revenirii lui Isus Hristos şi de sfârşitul lumii, ca semne ale nimicirii ei grabnice” (Patriarhi şi profeţi, pag. 108, sublinieri adăugate).
Curba exponenţială
Eu o numesc curba exponenţială, care întregistrează o ascendenţă constantă în contrast cu o prognoză rprezentată de o linie orizontală. Noi folosim această curbă în aşa de multe domenii, atât în lumea ştiinţifică, cât şi în cea financiară. De exemplu, gândiţi-vă la profitul pe economiile pe care le aveţi în contul dvs. din bancă. Dacă obţineţi un profit de 8% pentru 100.000$, puteţi desena o linie dreaptă, îndreptată în sus, începând cu 8.000$ în primul an, 8.000$ în al doilea an, etc. În zece ani aţi avea un profit de 80.000$, cei 100.000$ rămânând la locul lor (aceasta înseamnă că aţi avea 180.000$). În 30 de ani aţi avea 215.892$.
Dar dacă aţi înregistra un profit constant la 8%, nu aţi avea o linie dreaptă reprezentând cei 8.000$ pe an, ci o linie care ar urca continuu. La finalul celui de-al doilea an, aţi avea 116.640$ (nu 116.000$); la sfârşitul celui de-al treilea an, 125.971$ (nu 124.000$); la sfârşitul celui de-al patrulea an, 316.048$ (nu 132.000$). Peste 30 de ani aţi avea 1.006.266$. Faceţi o comparaţie!
Cum se aplică această imagine la evenimentele din ultimele zile? Toate catastrofele îngrozitoare din trecut se vor repeta cu o rapiditate exponenţială. Semănând foarte mult cu durerile naşterii! Poate cineva nega că uraganele, inundaţiile, foametea, epidemiile, datoria naţională, bancrutele, degradarea morală, epuizarea resurselor de apă, consumul de energie, etc., sunt în creştere cu o viteză uluitoare? Majoritatea oamenilor trăiesc cu sentimentul că totul este scăpat de sub control, în comparaţie cu viaţa pe care o aveam în urmă cu 25 de ani. Se pare că ceasul nu poate fi dat înapoi. Scara rulantă, fie că urcă, fie că coboară, merge din ce în ce mai repede în fiecare zi, odată cu fiecare program de ştiri. Şi pe toţi ne cuprinde sentimentul că nu ne putem da jos de pe scara rulantă pe care ne aflăm.
Sentimentul acesta se intensifică atunci când ultimul dezastru ajunge în casele noastre prin intermediul CNN sau FOX News, în culori vii. Instantaneu începem să fim hrăniţi cu tensiunea reporterului şi această hrănire continuă ne crează sentimentul că totul se întâmplă mult mai rapid, că suntem înconjuraţi de suferinţă şi că aşa ceva nu a mai avut loc niciodată mai înainte.
Exact ce a plănuit Satana!
Pavel a spus-o fără ocolişuri: Satana este „domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efes. 2:2). El este mai mult decât un mit! El este marele vrăjmaş al lui Dumnezeu, făcând tot posibilul pentru a abate, a demoraliza şi a distruge bărbaţii şi femeile.
Una din metodele principale pe care le foloseşte pentru a-şi îndeplini lucrarea este prin dezastrele „naturale” (care nu sunt cu siguranţă „acte ale lui Dumnezeu”). „Satana lucrează în atmosferă; el otrăveşte atmosfera şi vieţile noastre depind de Dumnezeu – atât viaţa pe care o avem acum, cât şi cea viitoare. Şi aflându-ne în această poziţie, avem nevoie să fim treji de-a binelea, pe deplin devotaţi, pe deplin convertiţi, pe deplin consacraţi lui Dumnezeu. Dar s-ar părea că stăm ca şi cum am fi paralizaţi. Dumnezeul cerului, trezeşte-ne!” (Selected Messages, vol. 2, pag. 52).
„Satana lucrează şi prin elementele naturii, pentru a-şi strânge secerişul de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii şi îşi foloseşte toată puterea pentru a controla aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu.... Satana are stăpânire peste toţi aceia pe care Dumnezeu nu-i păzeşte în mod deosebit. El îi va favoriza şi îi va face pe unii să prospere pentru a aduce la îndeplinire planurile lui şi va aduce necazuri pentru alţii, făcându-i pe oameni să creadă că Dumnezeu este Acela care-i chinuieşte. În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boală şi dezastru, până acolo încât oraşele populate să fie aduse în stare de ruină şi părăsire. Chiar acum el este la lucru. În accidente şi calamităţi pe mare şi pe uscat, în marile conflagraţii, în furtuni grozave şi în uragane pustiitoare, inundaţii, cicloane, valuri uriaşe şi în cutremure, în toate locurile şi în mii de forme, Satana îşi exercită puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având ca urmare foametea şi suferinţa. El face ca aerul să fie poluat de moarte şi mii de fiinţe pier din cauza stricăciunii lui. Aceste calamităţi vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra oamenilor şi a animalelor” (Tragedia veacurilor, pag. 589).
Observaţi că aceste dezastre îngrozitoare „vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai dezastruoase” – curba exponenţială de care vorbeam. Citiţi din nou paragrafele citate.
Adventiştii au un concept unic cu privire la evenimentele finale
Nu, noi nu repetăm ceea ce susţin milioane de evanghelici, care vestesc apropiata revenire a Domnului nostru mult mai puternic decât adventiştii de ziua a şaptea. Numai aruncaţi o privire asupra nenumăratelor site-uri de pe internet dedicate evenimentelor finale. În urmă cu zece ani nu era nici urmă de aşa ceva! Seria de best-seller-uri „Left Behind” plus cele trei filme cu acelaşi titlu amplifică foarte mult acest sentiment că ceva îngrozitor urmează să se întâmple. Şi sunt mulţi aceia care nu ştiu altceva decât atât!
Adventiştii nu cred în răpire, sau în Israel ca figură centrală în evenimentele finale. Nici nu căutăm un Armaghedon în care armatele moderne se vor lupta pe câmpia Ezdraelonului.
Optimiştii au dreptate – lumea nu se va sfârşi cu un scâncet sau cu un bubuit. Puterile nucleare ale lumii nu vor incinera pământul; nu ne vom îneca sau nu ne vom sufoca în propriul nostru gunoi, şi nici nu vom muri într-o foamete pe scară largă.
Dar şi pesimiştii au dreptate – această lume ar putea avea în curând toate vaccinurile de care are nevoie pentru bolile cu care ne confruntăm în prezent, dar nu va exista nici un vaccin pentru valul imens de gunoi moral care se află în creştere şi care se infiltrează în viaţa modernă, în special în occidentul „luminat.” Toate dispozitivele GPS şi automobilele ecologice nu vor face să dispară lipsa crescândă de educaţie şi ura fără margini care infestează atât comunităţile, cât şi naţiunile.
Câta dreptate avea Ellen atunci când scria: „Mi-a fost arătat că Duhul Domnului este retras de pe pământ. Puterea susţinătoare a lui Dumnezeu le va fi în curând refuzată tuturor acelora care continuă să dispreţuiască poruncile Sale.... Nelegiuirea devine un lucru atât de obişnuit încât nu mai şochează aşa cum se înâmpla cândva” (Last Day Events, pag. 27).
Trăim ultimele zile ale istoriei pământului. Soarele apune. Ellen este mai relevantă în prezent decât în zilele ei: „Când mâna restrictivă a lui Dumnezeu este îndepărtată, nimicitorul îşi începe lucrarea” (Manuscript Releases, vol. 3, pag. 314).
Concluzie
Principiul cheie la care trebuie să ţinem întotdeauna atunci când citim Biblia sau scrierile lui Ellen G. White: Dumnezeu Îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce permite sau nu împiedică. Satana este nimicitorul ticălos şi, în final, când nu va mai fi împiedicat,... încă nu am văzut nimic până acum! (Comparaţi cu 1 Cronici 10:4, 13, 14).