Nu poate exista dovadă mai clară că avem spiritul lui Satana decât dispoziţia de a răni şi distruge pe aceia care nu apreciază lucrarea noastră sau acţionează contrar ideilor noastre.
DA 22 (cap. Dumnezeu cu noi) Pământul era întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată. Acest lucru nu se putea face prin forţă. Exercitarea forţei este contrară principiilor de guvernare ale lui Dumnezeu; El nu doreşte decât servire din dragoste, iar dragostea nu poate fi impusă; ea nu poate fi câştigată prin forţă sau autoritate. Numai prin dragoste se trezeşte dragostea. A cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să fie arătat în contrast cu caracterul lui Satana."
PP 34 (cap. De ce a fost permis păcatul) Legea dragostei fiind temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor inteligente depinde de conformarea desăvârşită cu marile ei principii de neprihănire. Dumnezeu aşteaptă de la toate creaturile Sale o servire din dragoste - servire care izvorăşte dintr-o apreciere a caracterului Său. El nu găseşte plăcere într-o ascultare forţată, ci oferă tuturor o voinţă liberă, ca ei să-I poată servi de bunăvoie.
COL 77 (cap. Ca sămânţa de muştar) În planul Său de guvernare nu se foloseşte forţa brutală spre a forţa conştiinţa. Iudeii aşteptau ca împărăţia lui Dumnezeu să fie întemeiată pe aceleaşi principii ca împărăţiile lumii. Ei recurgeau la măsuri exterioare pentru a promova neprihănirea. Ei născoceau metode şi planuri. Dar Hristos implantează un principiu. Implantând adevărul şi neprihănirea, El contracarează eroarea şi păcatul.
DA 480 (cap. Păstorul divin) Nu teama de pedeapsă sau speranţa răsplătirii veşnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc dragostea fără de egal a Mântuitorului...
DA 678 (cap. Să nu vi se tulbure inima) Această dragoste este dovada uceniciei lor. "Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii." Când oamenii sunt legaţi împreună, nu cu forţa sau de interese egoiste, ci prin dragoste, ei demonstrează acţiunea unei influenţe deasupra oricărei influenţe omeneşti. Când se dovedeşte această unitate, acolo este dovada că s-a restaurat chipul lui Dumnezeu în omenire, că a fost implantat un nou principiu de viaţă. Aceasta demonstrează că natura divină are putere să combată forţele supranaturale ale răului şi că harul lui Dumnezeu poate supune egoismul inerent inimii fireşti.
DA 759 (cap. S-a sfârşit) Dumnezeu ar fi putut să-l distrugă pe Satana şi pe simpatizanţii lui la fel de uşor cum aruncă cineva o pietricică la pământ; dar El nu a făcut acest lucru. Rebeliunea nu trebuia biruită prin forţă. Puterea constrângătoare nu se găseşte decât sub guvernarea lui Satana. Principiile Domnului nu sunt de acest gen. Autoritatea Sa se bazează pe bunătate, îndurare şi dragoste, iar prezentare acestor principii este metoda de acţiune. Guvernarea lui Dumnezeu este morală, iar adevărul şi dragostea trebuie să fie puterea predominantă.
Ed 65 (cap. Viaţa marilor oameni) Rabinii se lăudau cu superioritatea lor, nu numai în faţa celorlalte naţiuni, ci şi în faţa poporului lor. Plini de ură faţă de asupritorii romani, ei cultivau speranţa că vor obţine eliberarea naţională prin forţa armelor. Ei urau şi omorau pe urmaşii lui Isus, a căror solie de pace era aşa contrară planurilor lor ambiţioase.
În şcolile militare ale Egiptului, lui Moise i se predase legea forţei, iar această învăţătură avusese o aşa putere asupra caracterului lui încât a fost nevoie de patruzeci de ani de izolare şi comuniune cu Dumnezeu şi natura spre a-l pregăti pentru conducerea lui Israel prin legea dragostei. Pavel a trebuit să înveţe aceeaşi lecţie.
GC 541 (cap. Prima mare amăgire) Dumnezeu nu forţează voinţa sau judecata nimănui. El nu găseşte plăcere într-o ascultare din constrângere. El doreşte ca făpturile Sale să-L iubească deoarece El este vrednic de dragoste. El acceptă ascultarea lor atunci când aceasta vine dintr-o apreciere inteligentă a înţelepciunii, dreptăţii şi bunăvoinţei Sale. Toţi cei care au o corectă apreciere a acestor calităţi Îl vor iubi deoarece se simt atraşi de aceste atribute ale Sale.
RH 10.02.1891 În lume există numai două categorii de oameni, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu şi cei care nu Îl cunosc. Omul spiritual aparţine primei categorii, omul firesc aparţine celei de-a doua, iar categoria de care aparţinem este determinată de concepţia noastră despre caracterul Tatălui şi al Fiului. Pentru omul al cărui suflet este inundat de dragostea lui Isus este normal să vadă în Dumnezeu pe tatăl şi prietenul lui. El poate şi va învăţa pe alţii în armonie cu lumina care străluceşte în camerele inimii lui. El va arăta oamenilor singura cale de la păcat la neprihănire, descoperind lumii caracterul Celui care este calea, adevărul şi viaţa.
RH 7.09.1897 Dumnezeu ar fi putut să-l distrugă pe Sanana şi pe urmaşii lui tot aşa de uşor cum aruncă cineva o pietricică la pământ. Dar făcând aşa ar fi creat un precedent pentru exercitarea forţei. Forţa constrângătoare în toate formele ei nu se găseşte decât sub guvernarea lui Satana. Principiile Domnului nu sunt de acest fel. El nu acţionează de această manieră. El nu dă nici cea mai mică încurajare vreunei fiinţe omeneşti să se impună asupra unei alte fiinţe omeneşti, socotind că are dreptul să-i producă suferinţă fizică sau mentală. Acest principiu vine cu totul din invenţiile lui Satana.
RH 07.09.1897 Satana lucrează astăzi asupra minţilor omeneşti prin metodele lui stricate. Acestea vor fi adoptate şi aplicate de unii care afirmă că sunt loiali şi devotaţi guvernării lui Dumnezeu. Cum putem descoperi că ei sunt necredincioşi şi falşi? "După roadele lor îi veţi cunoaşte." Dumnezeu nu forţează pe nimeni. El lasă pe toţi să aleagă liber. Domnul nu poate socoti înţelepţi pe cei care nu pot deosebi un mărăcine de un măslin.
RH 10.02.1891 Satana şi-a aruncat umbrele de-a lungul căii fiecărei fiinţe omeneşti, ca să poată reprezenta greşit pe Dumnezeu în faţa lumii. El a îmbrăcat caracterul lui Dumnezeu cu atribute satanice, în totală contradicţie cu adevărul. El L-a zugrăvit ca pe o fiinţă plină de răzbunare, ca pe un legiuitor a cărui lege este dincolo de posibilitatea omului de a o ţine, şi a implantat vrăjmăşie în inima păcătosului, ca omul neregenerat să fie în rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este impresia pe care a produs-o Satana asupra minţii omeneşti. Cei care prezintă legea lui Dumnezeu ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu vor aduce în solia lor tema principală a acestui subiect, prezentând dragostea Tatălui şi a Fiului. Când se face acest lucru, umbra celui rău va fi îndepărtată din inimile oamenilor, iar lumina clară a dragostei lui Hristos, luminând capacitatea de înţelegere, va descoperi caracterul lui Dumnezeu ca fiind infinit în milă. Păcătoşii vor privi la Hristos ca fiind şi doritor şi capabil să cureţe de orice păcat. Ei vor privi la Dumnezeu nu în mânia Lui, ci în lumina strălucitoare a dragostei Sale. Dragostea Sa va fi văzută dincolo de orice dragoste omenească, fără egal.
GC.652.001 (cap. Poporul lui Dumnezeu salvat)
Taina crucii explică toate celelalte taine. În lumina care se revarsă de pe Calvar, trăsăturile de caracter ale lui Dumnezeu, care ne-au umplut de teamă şi uimire, apar frumoase şi atrăgătoare. Vedem că îndurarea, mila şi dragostea părintească se unesc cu sfinţenia, dreptatea şi puterea. Privind mărirea tronului Său, înalt şi maiestuos, vedem manifestarea delicată a caracterului Său şi înţelegem, ca niciodată mai înainte, însemnătatea acelui nume scump, "Tatăl nostru."
GW.315.002 (cap. Pericole)
Jertfa lui Hristos ca ispăşire pentru păcat este marele adevăr în jurul căruia se adună toate celelalte adevăruri. Pentru a putea fi apreciat şi înţeles corect, fiecare adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu, de la Geneza la Apocalips, trebuie studiat în lumina care se revarsă de pe crucea de la Calvar. Vă prezint marele monument al îndurării şi regenerării, mântuirii şi răscumpărării – Fiul lui Dumnezeu înălţat pe cruce. Aceasta trebuie să fie temelia fiecărei predici a pastorilor noştri.
14 MR 3 (1883) Mi s-a arătat că judecăţile lui Dumnezeu nu ar veni direct de la Dumnezeu, ci indirect, din cauză că ei se situează în afara ocrotirii Sale. El îi avertizează, îi pedepseşte, îi mustră şi le arată singura cale pe care pot merge în siguranţă, apoi, dacă aceia care au fost obiectul grijii Sale deosebite îşi vor urma cursul lor, independenţi de Duhul lui Dumnezeu, după repetate avertismente, dacă ei îşi aleg singuri calea, El nu mai împuterniceşte pe îngerii Săi să împiedice atacurile hotărâte de Satana asupra lor.
Puterea lui Satana este aceea care se află la lucru pe mare şi pe uscat, care aduce nenorocire şi suferinţă şi care târăşte după el mulţimile, ca să fie sigur de prada sa.
Review and Herald, 17 septembrie 1901: Dumnezeu are o socoteală cu naţiunile. Nici o vrabie nu cade la pământ fără ştirea Sa. Acei ce fac rău semenilor lor, spunând: “Cum poate şti Dumnezeu?” vor sta într-o zi faţă în faţă cu răzbunarea cea atât de mult amânată. În acest timp va fi manifestat faţă de Dumnezeu un dispreţ ieşit din comun. Oamenii au atins un punct al impertinenţei şi neascultării, care arată că acea cupă a nelegiuirii lor este aproape plină. Mulţi aproape au trecut dincolo de limita harului. Curând Dumnezeu va arăta că El este cu adevărat Dumnezeul Cel viu. El va spune îngerilor: “Nu mai combateţi pe Satana în eforturile lui de a nimici. Lăsaţi-l să-şi aducă la îndeplinire ura lui de moarte împotriva copiilor neascultării; căci cupa nelegiuirilor lor este plină. Ei au avansat de la o treaptă a răutăţii la alta, adăugând zilnic la fărădelegile lor. Nu Mă voi mai amesteca să-l împiedic pe nimicitor să-şi facă lucrarea."
GC 614 (1911) Nelegiuiţii au depăşit graniţele încercării lor. Duhul lui Dumnezeu, refuzat continuu, a fost, în cele din urmă, retras. Nemaifiind la adăpostul harului Divin, ei nu mai au nici o ocrotire împotriva celui rău.
GC 35 Iudeii şi-au făurit singuri cătuşele; ei şi-au umplut paharul răzbunării. În distrugerea totală care a căzut peste ei, ca naţiune, şi în toate vaiurile care i-au urmat în împrăştierea lor, ei n-au făcut decât să culeagă ceea ce ei înşişi semănaseră. Profetul spunea: "Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea", "ai căzut prin nelegiuirea ta" (Osea 13,9; 14,1). Suferinţele lor sunt reprezentate adesea ca o pedeapsă care a venit asupra lor, ca urmare a hotărârii directe a lui Dumnezeu. În felul acesta, marele amăgitor caută să-şi ascundă lucrarea. Printr-o respingere continuă a iubirii şi a milei divine, iudeii au făcut ca ocrotirea lui Dumnezeu să le fie retrasă, iar lui Satana i-a fost îngăduit să-i conducă după voinţa lui. Cruzimile oribile care au avut loc la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrare a puterii răzbunătoare a lui Satana asupra acelora care se supun stăpânirii lui.
GC 589 În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boală şi dezastru, până acolo încât oraşele populate să fie aduse în stare de ruină şi părăsire. Chiar acum el este la lucru. În accidente şi calamităţi pe mare şi pe uscat, în marile conflagraţii, în furtuni grozave şi în uragane pustiitoare, inundaţii, cicloane, valuri uriaşe şi în cutremure, în toate locurile şi în mii de forme, Satana îşi exercită puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având ca urmare foametea şi suferinţa. El face ca aerul să fie poluat de moarte şi mii de fiinţe pier din cauza stricăciunii lui. Aceste calamităţi vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra oamenilor şi a animalelor. ‚Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic!’” (Is. 24,4.5)