De curând, un grup de elevi a vizitat campusul Universităţii Andrews şi a făcut un tur al Muzeului Arheologic Horn, proaspăt renovat. Ei au fost foarte impresionaţi. Unii au fost interesaţi să ştie mai multe despre vrăjmaşul din vechime al Israelului, după ce au văzut reprezentată imaginea lui Baal. Un copil a spus: "Chiar mi-a plăcut imaginea lui Baal, numai că e aşa de slab." Un alt copil a spus: "Mie mi-a plăcut… reprezentarea în miniatură a lui Baal."¹ Nu numai copiii au fost fascinaţi de acest dumnezeu fals. Idolatrizarea lui Baal, închinarea la Baal, şi influenţa subtilă, puternică, a lui Baal au ţinut pe copiii oamenilor într-o robie tristă, secretă, de-a lungul secolelor.

Istoria ne spune că drumul întortochiat al închinării la Baal duce înapoi în grădina Eden. Desigur, în acel loc minunat nu a existat cu adevărat o reprezentare a lui, dar chiar şi aceasta este o amăgire pe care am moştenit-o. Ultimul lucru de care are cineva nevoie pentru a se închina la Baal este o reprezentare a lui.

Dovada vizibilă a profundei vrăjmăşii împotriva lui Dumnezeu a început să fie văzută foarte curând după episodul din Eden. Raportul ne spune că primul oraş din lume a fost întemeiat de primul ucigaş din lume. Cain a fost cel care a "zidit o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh" (Geneza 4:17). Oamenii au început să se închine oamenilor şi şi-au construit monumente. Cain nu avea suficientă încredere în făgăduinţa lui Dumnezeu de protecţie. Încrederea lui a fost pusă în lucrarea omului, în splendoarea clădirilor, în protecţia asigurată de zidurile de piatră. Rădăcina acestei închinări înşelătoare, amăgirea mistică a închinării la Baal, a apărut când prima pereche din Eden a pus sub semnul întrebării cuvântul Domnului.

"Oare a zis Dumnezeu," a fost sinistra insinuare a şarpelui, care a pus bazele marii lupte din această lume. Apoi a urmat muşcătura din fructul interzis, care a încătuşat până în prezent în degradare rasa omenească. La prima vedere poate părea că aceasta nu are nici o legătură cu închinarea la Baal. Dar lucrarea vrăjmaşului a fost ascunsă întotdeauna în mister şi întuneric. Noi trebuie să răzbatem dincolo de acestea.

Chiar şi eroii credinţei care ocupă locuri de cinste în rapoartele sfinte dau mărturie despre dualitatea naturii umane şi rareori rămâne biruinţa spirituală netulburată de o închinare deschisă sau secretă la Baal. Înţelepciunea, dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu asigură forţa necesară pentru biruirea oricărei urme a acestei false închinări. Făgăduinţa este că va veni timpul când Israelul lui Dumnezeu va înţelege păcatul cumplit al închinării la Baal, şi "apoi sanctuarul va fi curăţit" (Dan. 8:14). În această declaraţie pozitivă există veşti bune. Ea vesteşte că este prevăzut un proces în urma căruia rasa omenească, şi Dumnezeu de asemenea, vor fi eliberaţi pentru totdeauna, fiind dezlipiţi şi curăţiţi de stigmatul păcatului.