Chemare la o percepție mai profundă

9 aprilie 2008 - Gili Cârstea

"Dumnezeu a trimis lumii noastre o solie de avertizare, adică Solia Îngerului al Treilea. Tot cerul așteaptă să ne audă justificând legea lui Dumnezeu, declarând că ea este sfântă, dreaptă și bună. Unde sunt cei care trebuie să facă această lucrare? Dumnezeu cheamă pe poporul Său la o percepție mai profundă a planurilor și a legii Sale. Legea este o transcriere a caracterului Său" (RH 16 aprilie 1901).

Pasajul acesta are o semnificație specială, deoarece Ellen G. White a afirmat, în repetate rânduri, că solia îngerului al treilea este solia adusă în 1888 prin frații A.T.Jones și E.J.Waggoner.

Primită, această solie ne ajuta să justificăm legea lui Dumnezeu în fața universului, căci în justificarea legii este cuprinsă justificarea lui Dumnezeu în marea controversă, iar justificarea lui Dumnezeu în marea controversă înseamnă sfârșitul războiului.

Acest lucru nu s-a întâmplat deoarece nu am răspuns chemării lui Dumnezeu la o percepție "mai profundă a planurilor și legii Sale." Universul așteaptă încă să ne vadă aducând în fața lumii "mai proeminent" pe Isus Hristos, "jertfa pentru păcatele întregii lumi." Va fi o tragedie să așteptăm ca lumea să aducă înaintea noastră pe Hristos "mai proeminent."

Dumnezeu pregătește astăzi un popor care să devină vocea acelui înger care va lumina pământul cu slava lui Dumnezeu. Primul pas pe acest drum este o mai profundă percepție despre lege, care este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. De aici vine slava care trebuie să lumineze pământul. 

"Slava lui Hristos este descoperită în lege, care este o transcriere a caracterului Său, iar puterea ei transformatoare este simțită asupra sufletului până când omul este schimbat după chipul Său. Ei sunt făcuți părtași de natură divină și cresc tot mai mult în asemănare cu Mântuitorul lor, avansând pas cu pas în conformare cu voința lui Dumnezeu, până ating desăvârșirea" (RH 22 aprilie 1902).

Când înțelegem că Dumnezeu acționează conform legii neprihănirii, nu ocazional sau când este convenabil, ci permanent, datorită faptului că așa este El, calea este deschisă pentru ca Duhul Sfânt să scrie, să instaleze acest caracter în templul sufletului nostru.

Această lucrare este sinonimă cu nunta, adică unirea dintre cele două naturi, momentul când rămășița este îmbrăcată cu hainele strălucitoare ale neprihănirii.

Rezultatul măreț al acestei lucrări?

“Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ier 31:34).

Noul legământ nu poate fi realizat fără o cunoaștere mai profundă a scopului lui Dumnezeu din veacuri veșnice, fără o înțelegere corectă a regulilor neprihănirii sub care acționează guvernarea divină.

Dumnezeu nu poate pune în pericol efectele ultimei solii de avertizare încredințând solia îngerului al treilea unor oameni care nutresc concepțiile Babilonului despre caracterul lui Dumnezeu.

Cei care cred și predică eroarea că dragostea lui Dumnezeu depinde de folosirea forței spre a constrânge pe închinători să se supună, nu au ce căuta în această lucrare. Ei nu știu că sunt uneltele cele mai valoroase ale diavolului, în campania aceasta milenară de denigrare a Tatălui nostru ceresc. Ei văd pe Dumnezeu la lucru în fiecare cataclism major de pe planetă, dar nu șoptesc o vorbă despre rolul și acțiunile vrăjmașului lui Dumnezeu, ca și când el nici nu mai există. Pentru ei, Satana nu mai are niciun amestec în ceea ce se întâmplă în lume. Toate forțele nimicitoare sunt numite “acte ale lui Dumnezeu,” dar nu o să găsiți niciun comentariu în mass-media adventistă despre vreun posibil act al lui Satana. Tăcerea aceasta este complicitate la crimă, și odată ea va fi văzută în toată hidoșenia ei.

Cei care vor duce lumii ultima solie de har vor fi oamenii care au reușit să scape din teologia vrăjită a diavolului, oameni care vor avea o mai profundă înțelegere despre caracterul lui Dumnezeu, și vor înțelege că forța și amenințarea cu forța nu au niciun loc în împărăția luminii. Ei au ajuns să înțeleagă că dragostea spulberă împărăția violenței tocmai prin faptul că se jertfește pentru libertatea celuilalt.

Aceasta îi va motiva să ajungă la înaltul standard moral – “Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte” - unde puterea diavolului nu îi mai poate atinge. Prin urmare, sunt sigilați.