Mulţi dintre membrii tineri ai bisericii se întreabă tot mai des de ce oare continuă lupta, dacă biruinţa a fost obţinută la cruce. Un cititor se exprima aşa: „De ce nu este Satana „legat” încă de pe acum? De ce aşteaptă Dumnezeu să-l lege doar în timpul mileniului, când oricum nu mai are pe cine să ispitească? Nu ar fi mai potrivit să-l lege acum, astfel ca miliardele de pe pământ să poată sluji lui Dumnezeu fără intimidări, minciuni, presiune şi ameninţare?”

În primul rând, Dumnezeu nu „leagă” pe nimeni. Dar chiar dacă ar lega El, cum să-l lege dacă locuitorii pământului – da, chiar biserica rămăşiţei – îl consideră nevinovat, i se închină numindu-l „Domnul” şi se angajează să transforme pământul în paradis sub administraţia lui?

Priviţi istoria. În timp ce Baraba – un criminal - era ovaţionat şi pus în libertate, adevăratul Hristos era legat, încătuşat fizic şi spiritual, plimbat de la Ana la Caiafa şi apoi trimis să-L omoare Cezarul. Această monstruoasă coaliţie dintre biserică şi stat a decis că Hristos este persona non grata pe această planetă.

Prin urmare, din punctul de vedere al rasei umane, „legat” este deocamdată Hristos, în timp ce diavolul s-a aşezat pe tronul rămas liber şi a preluat lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ.

Acest lucru este confirmat de cele două mari surse de informaţie autentică, Biblia şi Spiritul Profeţiei:
„Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: ‚Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor,’ cu toate că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, cu toate că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu” (Eze 28:2).

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‚Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tes 2:3-4).

„M-am întors să privesc la mulţimea care era încă prosternată înaintea tronului: ei nu ştiau că Isus l-a părăsit. Satana a apărut aşezat pe acel tron, încercând să ducă mai departe lucrarea lui Dumnezeu. I-am văzut privind spre tron şi rugându-se: ‚Tată, dă-ne Duhul Tău.’ Atunci Satana a suflat asupra lor influenţa lui nesfântă; era în ea lumină şi multă putere, dar nu dragoste, bucurie şi pace. Scopul lui Satana era să-i ţină în amăgire, şi să-i atragă înapoi pe copiii lui Dumnezeu, spre a-i înşela” (EW 56).

Aceste informaţii sunt extrem de preţioase. Ele descoperă modul în care Satana a „preluat” lucrarea lui Dumnezeu şi poziţia din care doreşte să o ducă mai departe. Pentru omenire, el se află pe tron, este numit „Tată,” şi a preluat lucrarea lui Dumnezeu. A preluat-o exact de acolo de unde a lăsat-o Hristos, fiind refuzat şi alungat de propriul Său popor.

Naţiunea onorată cu numele preţios „poporul Meu” a refuzat oferta lui Hristos de a fi împăratul lor, şi L-au expulzat de pe pământ prin crucificare. Tragedia lui Israel a început printr-o cerere nebunească, „Dă-ne un împărat” (1 Sam 8:6) şi s-a încheiat printr-o declaraţie şi mai nebunească: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” (Ioan 19:15).

De atunci, toate guvernele lumii se află sub stăpânirea prinţului întunericului. Acesta s-a aşezat pe tronul de unde a fost gonit Dumnezeu, şi printr-o puternică lucrare de amăgire obţine adorare şi închinare ca şi când ar fi Dumnezeu.

Aşa stând lucrurile, cine să-l „lege” pe Satana?

Poporul nostru are nevoie să priceapă un lucru: A doua venire a lui Hristos nu se va produce înainte de a se „descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‚Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare.”

Ei bine, cum să fie potrivnicul „descoperit,” adică demascat, expus, şi prin urmare „legat,” când biserica rămăşiţei nu mai ştie nici dacă el există? În timp ce numele lui a dispărut din presa denominaţională, suntem tot mai vrăjiţi de acest Hristos de sinteză, declarăm public şi fără ruşine că ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu ca toate religiile şi ne deplasăm tot mai evident spre o evanghelie socială prin care sperăm să schimbăm lumea.

Pe acest drum, potrivnicul nu va fi „descoperit,” va rămâne pe tron dându-se drept Dumnezeu, şi nu va putea fi „legat,” deoarece lumea consideră că el este Hristos. Ceea ce înseamnă că a doua venire n-are nicio şansă, oricât am ambala noi motoarele emoţionale ale bisericii cu sloganuri evlavioase. Timpul trece, iar biserica nu înţelege acest lucru elementar.

Doriţi să-l vedeţi pe Satana cât mai repede „legat”? Atunci veniţi la ziua ispăşirii, deschideţi templul inimii ca Solul Legământului să intre acolo spre a-Şi face lucrarea, şi astfel veţi observa contrastul frapant dintre Mielul lui Dumnezeu şi Baal. Doar aşa poate avea loc procesul lui Dumnezeu, în care vor fi spulberate toate acuzaţiile care I-au fost aruncate în spate de la începutul rebeliunii.

Dar atâta timp cât insistăm să spunem lumii că Dumnezeu este vinovat de toate crimele şi cataclismele veacurilor, Hristos rămâne mai departe legat, Baal se va aşeza mai comod pe tron, iar „omul potrivit” prin care Azazel să fie „legat” şi aruncat în pustie nu va apărea niciodată.